1. Arminia Bielefeld (Germania, 2024-2025)

Arminia Bielefeld, aflată pe locul 4 în liga a treia din Germania (3. Liga), a eliminat cinci adversari superiori din punct de vedere valoric și competițional pentru a ajunge în finala DFB Pokal. Ultima victimă a fost Bayer Leverkusen, campioana en-titre și liderul Bundesligii, învinsă cu 2-1. Bayer are o cotă de piață de 644 de milioane de euro, în timp ce lotul Arminiei e evaluat la doar 8,2 milioane.

Traseul spre finală a inclus victorii împotriva Hannover (2-0), Union Berlin (2-0), Freiburg (3-1), Werder Bremen (2-1) și Leverkusen (2-1). Marius Woerl, cel mai valoros jucător din lot (800.000 de euro), a contribuit decisiv în fiecare meci: a marcat de trei ori și a oferit trei pase decisive.

Controversele nu au lipsit. Bayer intenționează să depună o plângere oficială, acuzând faptul că gazonul nu a fost udat înaintea meciului. Oficialii Arminiei s-au apărat invocând regulamentul, care permite udarea doar în prima parte a zilei dacă arbitrul este de acord. Finala împotriva lui Stuttgart se va disputa pe 24 mai, dată ce coincide simbolic cu aniversarea a 120 de ani de la fondarea clubului din Bielefeld.

2. Deportivo Alaves (Spania, 2016-2017) 

Sezonul 2016-2017 a marcat o transformare spectaculoasă pentru Deportivo Alaves. După promovarea în LaLiga, clubul basc părea orientat exclusiv spre evitarea retrogradării. Cu toate acestea, sub comanda lui Mauricio Pellegrino, echipa a reușit un parcurs solid în campionat și o performanță de excepție în Copa del Rey.

Fără jucători de notorietate și cu un buget limitat comparativ cu giganții Spaniei, Alaves a mizat pe o organizare defensivă riguroasă, un joc compact între linii și tranziții rapide în faza ofensivă. Pe traseul către finală, formația din Vitoria a eliminat pe rând Gimnàstic, Deportivo La Coruña și Celta Vigo.

Remarcabilă a fost semifinala cu Celta, încheiată 1-0 la general, un duel tensionat care a demonstrat capacitatea Alavesului de a gestiona presiunea și de a rămâne fidel planului tactic. În finala de pe „Vicente Calderón”, împotriva Barcelonei, Alaves a fost depășită cu 3-1, dar fără a compromite demnitatea parcursului. Golul marcat de Theo Hernández a fost o mostră a spiritului ofensiv curajos, chiar și în fața unei echipe superioare pe toate planurile.

Prezența în finală a validat strategia de a construi o echipă unită, pragmatică și bine pregătită din punct de vedere fizic și tactic. Acea ediție a Cupei a rămas un reper în istoria modernă a clubului și un exemplu de cum poate fi maximizat potențialul unui lot prin disciplină și coeziune.

3. Les Herbiers VF (Franța, 2017-2018)

Povestea celor de la Les Herbiers în sezonul 2017-2018 al Coupe de France a depășit granițele sportului și a devenit un simbol cultural. Echipă din Championnat National (al treilea eșalon), fără niciun jucător cu statut complet profesionist, Les Herbiers a reușit un parcurs uluitor, eliminând mai mulți adversari din Ligue 2 și o formație de primă ligă, Lens.

Sub conducerea lui Stéphane Masala, echipa a demonstrat o disciplină tactică exemplară. Les Herbiers a alternat un sistem defensiv închis, 4-5-1 în majoritatea partidelor, cu ieșiri controlate pe contraatac, bazate pe viteză și execuții simple. Dincolo de planul tehnic, componenta psihologică a fost remarcabilă: jucători fără expunere mediatică au reușit să rămână concentrați în meciuri de mare intensitate, în fața unor tribune și presiuni pe care nu le mai cunoscuseră.

Finala de pe Stade de France, contra lui PSG, s-a încheiat cu 2-0 pentru parizieni. Totuși, în ciuda superiorității evidente a lui PSG, Les Herbiers nu a fost dominată complet. Au încasat doar două goluri împotriva unei echipe care face zile fripte echipelor din Champions League și a părăsit terenul în aplauzele generale, cu o prestație demnă. Povestea lor a revitalizat dezbaterea despre deschiderea cupelor naționale către cluburile mici și a readus în prim-plan ideea de merit sportiv pur, nefiltrat prin prisma bugetelor sau cotațiilor.

4. Wisla Cracovia (Polonia, 2023-2024) 

Wisla Cracovia este unul dintre cluburile cu cea mai bogată tradiție din Polonia. Însă, după o perioadă de declin, echipa a retrogradat în 2022 și au pierdut contactul cu elita. Sezonul 2023-2024 a adus o revitalizare, în special în competiția de Cupă. Wisla a ajuns în finală, eliminând adversari de primă ligă, deși se afla în eșalonul secund.

Construcția a fost una progresivă. Clubul a mizat pe stabilitate la nivelul conducerii și pe promovarea tinerilor crescuți în academie. Pe plan tactic, Wisla a arătat o combinație rară în ligile inferioare: o posesie bine construită și un pressing avansat, dublat de o reacție bună în momentele de tranziție negativă.

Faptul că echipa a reușit să elimine formații mai bine cotate nu a fost un accident, ci rezultatul unui proiect coerent. Prezența în finală a consolidat statutul Wislei ca proiect renăscut, iar susținerea fanilor, unul dintre cele mai pasionale grupuri din Polonia, a fost un factor esențial. Chiar dacă nu a câștigat trofeul, parcursul a fost perceput ca o recucerire a demnității pierdute.

5. Corvinul Hunedoara (România, 2023-2024) 

Cazul Corvinului Hunedoara este unic în peisajul fotbalului românesc recent. Club cu o istorie bogată, dar fără expunere majoră în ultimele decenii, Corvinul a renăscut în Liga 2 și a reușit o campanie istorică în Cupa României 2023-2024. Cel mai spectaculos moment a fost victoria cu 4-0 împotriva CFR Cluj, multipla campioană a ultimului deceniu în România, în semifinale.

Strategia clubului a fost axată pe jucători formați local, antrenați în spiritul unui fotbal de posesie lucidă și apărare reactivă. În fața echipelor din Liga 1, Corvinul a arătat o maturitate rară pentru nivelul său, reducând spațiile și speculând fiecare eroare a adversarilor.

Finala reprezintă o premieră absolută pentru club, dar și o validare a unui model administrativ curat, fără excese financiare. Corvinul a reușit să combine entuziasmul specific echipelor tinere cu o disciplină tehnico-tactică specifică fotbalului modern. Într-un climat intern marcat de incertitudine pentru multe cluburi, Hunedoara propune un model alternativ dezvoltat prin progres cu calități precum organizare, continuitate și implicarea comunității locale.