Patriotismul tinerilor: tradiție, confuzie sau responsabilitate?
E o întrebare care reapare de regulă în momente de sărbătoare națională. Pentru majoritatea tinerilor din România, semnificația zilei de 1 decembrie se împarte între patriotismul de paradă, cu simboluri militare, și petrecerile cu nelipsita fasole cu ciolan.
În ultimii anii, asistăm și la o exacerbare a etno-naționalismului, cu reflexe comuniste. Ele par să fie din ce în ce mai atractive pentru unii tineri din România.
Astfel, luați de valul suveranist, au tendința să hiperbolizeze fapte din istorie, personalități politice, eludând adesea chiar adevărul istoric.
De cealaltă parte, sunt tinerii care consideră că odată integrați în UE, aceste manifestări pot deveni desuete, neinteresante pentru ei.
Așa ajungem să ne întrebăm adesea: Mai e la modă să îți iubești țara?
Aș spune că da, mai mult ca oricând, dar să o iubim prin faptele noastre, prin implicare, nu prin gesturi patriotarde sau retorică găunoasă.
Am văzut recent un reportaj realizat într-o țară nordică, în care tinerii liceeni aveau un număr de ore rezervate săptămânal pentru pregătirea militară. Nu le dădea nimeni bani sau avantaje, iar la întrebarea reporterului de ce fac asta, răspunsul era simplu, direct: pentru că îmi iubesc țara.
Asta e dovada că educația din țara respectivă și-a făcut bine treaba.
E vremea să ne uităm la astfel de modele și să ii învățăm pe tinerii noștri, la școală și acasă, că e cool să îți iubești țara. Să o iubești învățând să o respecți, să muncești pentru ea și să o aperi, dacă e nevoie.
Nu e suficient să îi învățăm pe copii cântece patriotice pentru Ziua Națională. Trebuie să îi învățăm să își iubească cu adevărat țara, cu mintea și sufletul, zi de zi, și atunci vor fi mai puțini cei care vor cădea în capcana patriotismului suveranist, declarativ, și mai mulți cei care vor fi pregătiți din convingere să își apere țara, dacă vremurile o vor cere.
