Cum identifică ANAF persoanele cu averi nejustificate
Inspectorii fiscali urmăresc diferențele dintre veniturile declarate și bunurile deținute de contribuabili. Achizițiile imobiliare, mașinile scumpe și tranzacțiile financiare pot reprezenta indicii pentru declanșarea unei verificări.
Adrian Nica a precizat că instituția colaborează cu autoritățile fiscale din alte state pentru a obține informații despre proprietățile românilor din străinătate.
„Noi vedem veniturile și proprietățile fiecărei persoane”, a declarat șeful ANAF.
Potrivit acestuia, verificările pot include analiza conturilor bancare din România și din alte țări. Inspectorii urmăresc să stabilească dacă persoanele investigate pot demonstra proveniența banilor folosiți pentru cumpărarea unor locuințe sau autoturisme.
Controalele sunt selectate pe baza analizelor de risc, inclusiv atunci când există informații publice despre un stil de viață care nu corespunde veniturilor declarate.
Controalele fiscale pot dura aproximativ 10 luni
Verificarea situației financiare a unei persoane presupune mai multe etape, iar contribuabilul are dreptul să prezinte documente și explicații privind proveniența banilor.
Șeful ANAF susține că o asemenea procedură durează, în medie, aproximativ 10 luni. Durata depinde inclusiv de rapiditatea cu care persoana verificată furnizează documentele solicitate.
„Nu poți să iei casa fără să-i dai dreptul să se apere”, a explicat Adrian Nica.
Dacă persoana investigată susține că a primit bani de la rude sau prieteni, inspectorii pot extinde verificările și asupra celor indicați drept sursă a fondurilor.
În situațiile în care proveniența veniturilor nu poate fi justificată, șeful ANAF a amintit aplicarea unei cote de impozitare de 70% asupra veniturilor a căror sursă nu a fost identificată, în condițiile prevăzute de legislația fiscală.
Viața de lux din mediul online poate atrage atenția inspectorilor
Adrian Nica a prezentat și cazul unei persoane care afișa pe internet un stil de viață extravagant, cu autoturisme de lux.
După analizarea veniturilor și a activității economice, inspectorii au descoperit, potrivit șefului ANAF, nereguli fiscale în cadrul unei afaceri din domeniul serviciilor de înfrumusețare.
Verificările au scos la iveală și faptul că persoana respectivă își credita societatea cu sume importante de bani.
Conform declarațiilor lui Nica, contribuabilul a recunoscut faptele și a achitat obligațiile stabilite, inclusiv o sumă suplimentară de 15%, în contextul reglementărilor aplicabile cazului.
Exemplul arată cum informațiile din mediul online pot fi corelate cu datele contabile și fiscale pentru identificarea unor posibile nereguli.
e-Factura oferă ANAF mai multe informații despre contribuabili
Digitalizarea sistemului fiscal a extins posibilitățile de analiză ale instituției. Adrian Nica susține că datele disponibile prin e-Factura permit identificarea mai rapidă a unor comportamente fiscale suspecte.
„Noi, de când avem e-Factura, vedem absolut totul, vedem viața fiecărui contribuabil”, a afirmat președintele ANAF.
Declarația se referă la capacitatea instituției de a corela informațiile fiscale disponibile, nu la accesul nelimitat la toate aspectele vieții private.
Potrivit acestuia, după identificarea unei practici neconforme, inspectorii caută în bazele de date și alți contribuabili care folosesc metode similare.
În unele situații, ANAF descoperă legături între firme prin intermediul contabililor care aplică aceleași proceduri.
Șeful instituției i-a avertizat pe contribuabili să fie atenți la achizițiile realizate pe firmă, deoarece tranzacțiile pot fi analizate în cadrul verificărilor fiscale.
ANAF pregătește un sistem de evaluare a riscului fiscal
Un alt proiect vizează atribuirea unui scor de risc contribuabililor, pe baza informațiilor colectate de instituție.
Datele din e-Factura, SAF-T, casele de marcat și declarațiile fiscale ar urma să fie integrate într-o platformă comună.
Potrivit planurilor prezentate, sistemul ar trebui să devină operațional până la 30 iunie 2027.
Scorurile rezultate ar urma să fie utilizate pentru selectarea contribuabililor în vederea controalelor operative, astfel încât verificările să se concentreze asupra situațiilor considerate cu risc fiscal ridicat.
