Aproape zilnic apar știri despre românii din diaspora: scandaluri, infracțiuni sau situații extreme care șochează. Pare că viața românilor din străinătate e doar o succesiune de probleme.
Ca să înțelegem ce se întâmplă cu adevărat în diaspora, dar și ce gândesc tinerii care rămân acasă și visează să le urmeze pașii, am stat de vorbă cu Miruna Ilinca, cercetătoare la Institutul de Cercetare a Calității Vieții.
Motivul pentru care vedem atât de multe știri negative despre diaspora poate fi, de fapt, unul politic.
„În momentul în care diaspora nu votează așa cum ne convine nouă, încercăm să pictăm diaspora într-o anumită lumină. Și da, există și astfel de cazuri. Însă ceea ce este incorect este faptul că există foarte multe povești de succes ale românilor care plătesc taxe în străinătate, care și-au întemeiat familii acolo, care trăiesc de zeci de ani peste hotare și își fac treaba impecabil, dar despre care nu vom vedea aproape niciodată știri.
În sociologie există teoria «normalizării anormalului». Dacă în fiecare zi, la aceeași oră, vezi aceeași tragedie la TV, în timp, gravitatea ei scade. Devine doar încă o știre.
Văzând zilnic știri negative, oamenii ajung să creadă că «ne facem de râs», că «nu sunt oameni de încredere», că «mi-e rușine să spun că sunt român». Dar adevărul este că scoatem lucrurile din proporții.”
1 din 6 români este în străinătate. Tinerii abia așteptă să plece
Conform ultimelor studii, între 3 și 5 milioane de români au ales să trăiască și să muncească în afara granițelor, fie temporar, fie permanent. Aceasta înseamnă că aproximativ 16% din populația României se află în prezent într-un alt stat membru al Uniunii Europene. Comunitățile românești cele mai mari se găsesc în Italia, Germania și Spania.
„Noi facem studii sociologice și mergem în școli. Îi întrebăm pe copiii ce planuri au când vor fi mari, de la an la an, din ce în ce mai mulți spun că nu vor să mai trăiască în țară. Ei abia așteaptă să termine liceul și să plece în Italia, în Spania, în Franța, în Marea Britanie.
Deci aceste răspunsuri sunt îngrijorătoare și ar trebui să ne pună pe gânduri. Mai ales când rămâi în țară fără profesii esențiale și oamenii care lucrează în acele domenii aleg să plece pentru un salariu mai bun în altă parte.”
De ce vor să plece tinerii?
Tineri români nu mai văd un viitor în țară și își fac planuri clare să plece în străinătate. Nemulțumirea lor este amplificată de un sistem educațional instabil. În cei 36 de ani de după 1989 am avut 30 de miniștri ai Educației. În medie, un ministru al Educației a stat aproximativ 1 an și 2 luni.
„Mulți tineri din România simt că nu mai au perspective reale de dezvoltare aici. Fiecare își face deja planuri clare despre țara în care ar vrea să plece.
Nemulțumirea nu este însă doar a tinerilor. Generația mai în vârstă a plecat adesea dintr-o necesitate. Era imperativ să găsească un loc de muncă și să se întrețină. Tinerii de azi, în schimb, pot avea resursele necesare, dar aleg să plece pentru că nu mai vor să se chinuie aici. Spațiul Schengen le oferă acum posibilitatea să se stabilească mai ușor în străinătate și să își construiască o viață mai sigură și mai confortabilă.
Sistemul educațional joacă un rol important în acest sentiment de frustrare. Schimbările frecvente la nivelul ministerului, lipsa reformelor coerente și tăierile de finanțare au creat un mediu haotic. Profesorii se simt umiliți, elevii pierd încrederea, iar tinerii nu văd stimulente să rămână sau să investească în dezvoltarea lor aici.
Astfel, România se află într-un cerc vicios: tinerii pleacă pentru că nu văd perspective, iar cei rămași se confruntă cu un sistem educațional insuficient și instabil. Nemulțumirea este reciprocă: atât a celor care pleacă, cât și a celor care rămân.”
Soluția ca romanii să nu mai plece?
„O metodă sigură de a-i aduce pe oameni înapoi sau de a-i determina să nu mai plece este să oferi politici sociale care să-i încurajeze să rămână aici. În momentul în care noi oferim condiții pentru ca oamenii se poate dezvolta și să-și poată crea aici o viață, să-și găsească un loc de muncă și să fie respectat. În momentul acela nu vom mai vedea că oamenii pleacă.
În România nu avem educație politică, și e păcat. Știai că te poți duce în audiență la Consiliul Județean, la deputații din județul tău sau la senatorii din județ și să-i tragi de mânecă «De ce votezi așa?». În alte țări, oamenii îi trag la răspundere pe politicieni.
România are nevoie de oameni mișto. Dacă noi ne facem toți bagajele și plecăm, cui îi lăsăm țara? În mâinile acelora care fac același lucru de 35 de ani?”
