Deși tragedia de la Colectiv a schimbat legislația și a zguduit întreaga societate, la un deceniu distanță, justiția pare să nu fi închis complet rănile. Antonina Radu, fost ofițer ISU condamnată definitiv în 2022 la 8 ani și 8 luni de închisoare pentru abuz în serviciu, a fugit în Republica Moldova și nu a fost prinsă nici până astăzi. Autoritățile de peste Prut refuză să recunoască sentința din România, pe motiv că faptele ar fi prescrise conform legislației moldovenești. În timp ce unii dintre condamnați au fost deja eliberați condiționat, alții cer același lucru în instanță, iar dosarul privind reacția statului după incendiu este din nou în anchetă.
Condamnată, dar liberă în Republica Moldova
Antonina Radu, ofițer ISU la momentul tragediei, a fost condamnată în mai 2022 la 8 ani și 8 luni de închisoare pentru abuz în serviciu. În timp ce ceilalți inculpați au ajuns după gratii, ea a dispărut înainte de punerea în aplicare a mandatului de executare. Poliția a confirmat că a fugit în Republica Moldova, țara sa de origine, însă Ministerul Justiției nu a reușit extrădarea acesteia nici până acum.
Radu a inițiat mai multe procese în instanțele din Chișinău, prin care cere anularea pedepsei, argumentând că, potrivit legislației moldovenești, infracțiunea s-ar fi prescris încă dinaintea sentinței definitive din România.
Curtea de Apel Chișinău a respins pedeapsa românească
În iulie 2025, Curtea de Apel Chișinău i-a oferit fostului ofițer ISU o victorie importantă, anulând decizia prin care România cerea recunoașterea și executarea pedepsei pe teritoriul Moldovei. Judecătorii moldoveni au considerat că pedeapsa nu mai poate fi aplicată deoarece termenul de prescripție a fost depășit.
„Recunoașterea unei condamnări străine poate fi făcută doar dacă aceasta nu este afectată de impedimente legale, inclusiv de prescripție”, se arată în motivarea Curții. Dosarul urmează să fie reluat în primă instanță, la Judecătoria Chișinău, iar până la o decizie definitivă, Antonina Radu rămâne liberă pe teritoriul Republicii Moldova.
Primii condamnați care ies din închisoare
După trei ani de la pronunțarea sentinței definitive în dosarul „Colectiv 1”, unii condamnați au început să fie eliberați condiționat. Primul a fost Viorel Zaharia, pirotehnistul care a instalat artificiile din club. Judecătorii de la Ploiești au considerat că acesta „a avut un comportament ireproșabil” și au decis să-l elibereze cu doi ani mai devreme.
În septembrie, a urmat o nouă cerere de liberare condiționată – de data aceasta depusă de Paul Gancea, unul dintre patronii clubului. Solicitarea sa urmează să fie analizată la începutul lunii noiembrie. Alți inculpați, precum Costin Mincu, se pregătesc și ei să ceară eliberarea.
Ancheta privind tratamentul victimelor, reluată de Înalta Curte
După tragedia din 30 octombrie 2015, în care 65 de tineri și-au pierdut viața, procurorii au deschis și un al doilea dosar, referitor la modul în care statul a gestionat intervenția medicală și îngrijirea răniților.
Deși inițial Parchetul General a clasat cazul în 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție a desființat soluția și a cerut reluarea anchetei. Instanța supremă a constatat că procurorii nu au investigat suficient infecțiile nosocomiale contractate de victime în spitale, nici modul în care autoritățile au aplicat regulile de prevenție. În dosar au fost audiați, ca martori, foștii miniștri ai Sănătății Nicolae Bănicioiu și Raed Arafat. Parchetul General nu a oferit încă un răspuns oficial privind stadiul actual al anchetei.
Tragedia din clubul Colectiv a devenit un simbol al corupției și nepăsării din sistemul românesc. La zece ani distanță, familiile victimelor încă așteaptă dreptate deplină. Unii dintre condamnați sunt liberi, alții cer eliberarea, iar un ofițer ISU condamnat a reușit să se sustragă complet pedepsei.În timp ce justiția se mișcă lent între două țări, cei care au pierdut oameni dragi în seara de 30 octombrie 2015 spun că nu au primit niciodată ceea ce statul le-a promis: adevăr și responsabilitate.
Zece ani mai târziu, România tot nu are centre pentru mari arși
La un deceniu de la tragedia din clubul Colectiv, România nu are niciun centru pentru tratarea marilor arși care să respecte standardele internaționale. Singura unitate care fusese autorizată, cea de la Spitalul Floreasca din București, a fost recent declasificată, după ce Ministerul Sănătății a descoperit nereguli grave în modul în care a fost acordată acreditarea. În urma verificărilor, ministrul Alexandru Rogobete a anunțat că va sesiza Parchetul, deoarece „rezultatele sunt de natură penală”.
În lipsa unui centru funcțional, pacienții cu arsuri grave sunt tratați în secții improvizate sau transferați în străinătate. Cazul Laviniei, tânăra cu arsuri pe 70% din corp infectată cu Candida auris în timpul tratamentului la Floreasca, a arătat încă o dată cât de departe este România de un sistem medical pregătit pentru astfel de urgențe. După transferul în Belgia, medicii de acolo au vorbit despre o „molimă” prezentă în spitalul bucureștean, ceea ce a dus la declararea unui focar de infecție.
Deși autoritățile promit centre moderne pentru mari arși încă din 2014, niciunul dintre cele patru proiecte anunțate nu este finalizat. Trei sunt în construcție — la Timișoara, Târgu Mureș și București (Grigore Alexandrescu) — iar cel planificat la Spitalul Bagdasar-Arseni nu a depășit faza de intenție. În total, țara are aproximativ 20 de paturi pentru pacienți cu arsuri de intensitate medie, insuficiente pentru a face față unei tragedii colective.
Astfel, la zece ani de la momentul care a zguduit România, sistemul medical se află aproape în același punct: fără infrastructură pentru mari arși și cu promisiuni repetate, amânate mereu din cauza birocrației, neglijenței și a lipsei de responsabilitate politică.
Autor: Roxana Ioniță
