În ultima perioadă am primit numeroase mesaje despre Venezuela. După fiecare declarație a lui Trump reapare întrebarea: „Se apropie o invazie?”.
Ca persoană care studiază de mult timp America Latină, în special Venezuela, pot spune că, din exterior, se scrie și se vorbește mult despre această țară, însă o mare parte dintre aceste declarații fac parte, în general, dintr-o strategie de război psihologic. De-a lungul anilor, SUA au încercat numeroase metode pentru a-l îndepărta pe Maduro de la putere: sancțiuni, izolare, sprijin indirect pentru tentative de lovitură de stat, amenințări cu intervenția militară etc. De mai multe ori s-au creat așteptări privind căderea regimului, dar niciuna nu a dus la înlăturarea lui Nicolás Maduro.
Evoluțiile de astăzi trebuie interpretate în același context. Ar fi înșelător să vedem în fiecare declarație a lui Trump „începutul invaziei”. În acest moment, o invazie a Venezuelei de către SUA este aproape imposibilă. Cel mult, o operațiune aeriană limitată ar putea fi luată în considerare, dar chiar și aceasta ar provoca o dezbatere majoră în rândul publicului american și al Congresului.
De ce există atât de multă activitate?
Intenția fundamentală a administrației Trump este de a crea o ruptură în interiorul regimului Maduro, prin presiune psihologică. În 2019, a intensificat presiunea într-un mod similar, combinând sancțiunile cu sprijinul pentru tentativele de lovitură de stat. La vremea aceea, unul dintre arhitecții acestei strategii, senatorul Marco Rubio din Florida, era numit „ministrul de externe din umbră al lui Trump”. Astăzi, se repetă o tactică asemănătoare. Administrația Trump creează teamă și incertitudine prin consolidarea forțelor militare în zona Caraibelor. Totuși, Maduro a respins până acum aceste amenințări ca fiind simple cacealmale și a reușit să mențină sprijinul armatei.
Se știe, însă, că în interiorul regimului au loc negocieri în spatele ușilor închise. Actorii implicați sunt precauți, deoarece nu pot prevedea până unde este dispus Trump să meargă. Dacă Washingtonul ar intenționa o acțiune militară limitată, Maduro ar putea fi forțat să facă unele concesii pentru a-și păstra puterea. Acesta este planul B, care rămâne pe masă.
Un element notabil în această perioadă este faptul că diplomația telefonică dintre Maduro și Trump continuă. Aceste discuții, dimpotrivă, reduc probabilitatea unei intervenții militare. Trump ar putea prefera să îl lase pe Maduro în funcție dacă poate obține câteva concesii pe care să le prezinte propriului public. De exemplu, declarația sa de ieri (sâmbătă) privind închiderea spațiului aerian venezuelean contrazice, de fapt, propriile priorități, deoarece deportarea migranților venezueleni este una dintre temele centrale pentru Trump, iar pentru aceasta zborurile trebuie să continue.
Așadar, Washingtonul menține presiunea deoarece vede în continuare posibilitatea unei dezintegrări interne. Ceea ce observăm acum nu este o operațiune militară pe teren, ci un proces intens de presiune și negociere.
Trebuie să menționez și altceva: Nicolás Maduro, care a pierdut alegerile prezidențiale din 2024 în mod categoric, nu s-ar confrunta cu această situație astăzi dacă ar fi cedat puterea pașnic, la fel ca guvernele învinse din Argentina, Brazilia și Bolivia. Dar, fiind vorba despre un regim acuzat de numeroase abuzuri și crime, nu își poate asuma acest risc.
Autor:
Imdat Oner
Analist politic la Institutul Jack D. Gordon, SUA
Acest articol a fost publicat pe X și este tradus în limba română.
