După 400 de milioane de ani de supraviețuire, rechinii s-ar putea confrunta cu o amenințare neașteptată: dizolvarea dinților.
sursa: Two Continents
Rechinii au rezistat disparițiilor în masă, schimbărilor geologice și transformărilor planetei. Însă noile cercetări arată că efectele acidificării oceanelor, cauzate de emisiile de dioxid de carbon, încep să afecteze chiar și armele lor celebre: dinții. Fenomenul ar putea să le pună în pericol capacitatea de a se hrăni și de a supraviețui ca prădători de vârf.
O treime din dioxidul de carbon emis în atmosferă este absorbit de oceane, ceea ce duce la creșterea acidității apei. Acest proces are consecințe neașteptate asupra rechinilor, ale căror dinți, deși extrem de mineralizați, încep să fie vulnerabili.
„Dinții de rechin, deși sunt formați din fosfați extrem de mineralizați, rămân vulnerabili la coroziune în condițiile viitoare de acidificare a oceanelor. Sunt arme sofisticate, concepute pentru a sfâșia carne, nu pentru a-i rezista acidității oceanului. Rezultatele noastre arată cât de vulnerabile pot fi chiar și cele mai ascuțite arme ale naturii”, a explicat biologul Maximilian Baum, autor principal al studiului publicat în Frontiers in Marine Science.
Pentru a testa efectele acidității, cercetătorii au folosit dinți căzuți natural de la rechini de recif dintr-un acvariu. O parte au fost ținuți opt săptămâni în apă cu pH-ul actual al oceanului (8,1), iar ceilalți într-un bazin cu pH 7,3, nivel proiectat pentru anul 2300.
Rezultatele au fost clare: sub microscopul electronic, dinții expuși la apa mai acidă prezentau crăpături, găuri și o coroziune accentuată la rădăcini. Suprafețele deveniseră neregulate, ceea ce le mărea circumferința, dar le făcea și mai fragile.
„Multe specii de rechini folosesc mai multe rânduri de dinți în același timp, iar un dinte poate fi activ săptămâni sau chiar luni. Astfel, daunele cumulate pot reduce eficiența hrănirii și pot crește consumul de energie, mai ales la speciile cu ritm mai lent de înlocuire a dinților și cu multe rânduri active simultan”, a adăugat Baum.
Unii experți avertizează că experimentul nu reproduce perfect condițiile naturale. Dinții proveneau de la rechini de acvariu și erau deja pierduți, iar expunerea constantă în apă acidă ar putea să nu reflecte fidel realitatea. În plus, scenariul de acidificare folosit a fost unul extrem.
Chiar și așa, cercetarea deschide un drum nou într-un domeniu foarte puțin explorat. „Ne-am concentrat pe dinți căzuți natural deoarece există foarte puține date pe această temă. Prin izolarea efectului chimic al apei acidificate asupra structurii mineralizate, vrem să oferim o bază de pornire pentru înțelegerea vulnerabilității dinților de rechin”, a concluzionat Baum.
Autor: Roxana Ioniță
Urmărește știrile znews.ro și pe
Google News
