Chiar dacă ai crede că nu avem nevoie de încă un spectacol feminist, acest performance îți arată exact de ce trebuie să vorbim în continuare despre un asemenea subiect. Poate că în 2301 nu vom mai avea nevoie de un astfel de spectacol. Deocamdată, suntem aici.
„Hai să mergem sâmbătă la un spetacol!” îmi scrie prietena mea într-o zi de joi. Accept pentru că oricum nu aveam ce să fac, însă nu întreb nimic despre ce spectacol, cine joacă sau ce întâmplă.
Sâmbătă după-amiază mă pregătesc, mă machiez, ies din casă. Știam doar că trebuie să ajung la Teatrul Metropolis. Mă îndrept spre metrou, o mașină mă claxonează, mă uit urât și îmi continui drumul obișnuit. Nimic nou până aici.
Ajung cu câteva minute înainte de spectacol și, în timp ce mergeam să ne găsim locurile în sală, prietena mea îmi povestește ce experiență a avut într-o tabără cu un organizator mult prea prietenos. Iarăși, nimic nou până aici, e doar societatea în care trăim.
Începe spectacolul cu 3 fete pe scenă, machiate, aranjate și pregătite de dans. Însă, toate așteptările pe care nu mi le făcusem, au fost depășite. De la rolul femeii în societate, până la cum este ea percepută, de ce avem nevoie de feminism și patriarhat, totul compactat într-o oră, m-a făcut să îmi amintesc că sâmbăta mea nu era ceva nou, dar era ceva ce nu ar trebui normalizat.
„Este o diferență mare între feminitate, care este puterea femeii desăvârșită, și feminism care este impus de un occident degenerat. Feminismul este o mizerie absolută.” (un citat din cadrul show-ului la care am râs)
Am apreciat modul în care nimic nu era exagerat. Temele, chiar dacă cu încărcătură emoțională, au fost îmbinate cu experiențe inevitabile din viața femeilor. Poveștile spuse pe scenă le-am întâlnit și eu sau le-am auzit de la prietenele mele.
„Maybe by 2301, we won’t need another feminist show” a fost exact ce aveam nevoie. Un spectacol interactiv, real și care m-a pus pe gânduri. Am reușit să trec de la râs la frustrare, șoc și empatie fără a realiza cât timp am petrecut în sală.
Maria-Luiza Dimulescu, Mariana Gavriciuc și Anca Stoica vorbesc despre experiențe zilnice normalizate și despre statistici care par ireale, despre roluri contradictorii și norme intangibile propagate subtil în societate.
Fără a strica prea mult din farmecul acestui performance, aveți ocazia să îl vedeți și marți, 30 septembrie, în cadrul Festivalului de Teatru Independent UNDERCLOUD 18.
Urmărește știrile znews.ro și pe
Google News
