CD-ul, odinioară simbol al tehnologiei moderne și al culturii pop, are o istorie fascinantă, de la invenția sa și până la vârful popularității în anii 2000.
sursa: Nimble
Compact Disc-ul, mai cunoscut sub denumirea de CD, a revoluționat modul în care oamenii ascultau muzică, stocau date și instalau programe. Creat printr-o colaborare între doi giganți ai electronicii – Philips și Sony – CD-ul a devenit rapid standard global, cu miliarde de exemplare vândute. Astăzi, deși înlocuit în mare parte de formatele digitale, rămâne un simbol al unei ere în care tehnologia analogică făcea trecerea spre digital.
Un CD este fabricat din plastic policarbonat și are o pistă spiralată de adâncituri microscopice („pits”) și suprafețe plate („lands”). Atunci când un fascicul laser trece peste ele, transformă diferențele de reflexie în semnale digitale – exact datele care redau muzică, software sau fișiere.
Ceea ce pare un obiect simplu ascunde o precizie uimitoare: pista de date de pe un singur CD măsoară aproape 6 kilometri lungime. Datorită acestei densități, discul poate stoca gigabytes de informație într-un spațiu extrem de compact.
Conceptul de înregistrare digitală optică a apărut la sfârșitul anilor ’60, datorită inventatorului american James Russell. Însă abia în 1979, când Sony și Philips au format o echipă comună, ideea a fost transformată într-un produs viabil.
După dispute juridice privind brevetele lui Russell, cele două companii au obținut licența și au lansat CD-ul comercial. Această colaborare a marcat începutul unei noi ere în industria muzicală și IT, deschizând drumul formatelor digitale moderne.
Anul 2000 a reprezentat apogeul CD-ului, cu peste 2,4 miliarde de unități vândute la nivel mondial. Discul era indispensabil nu doar pentru muzică, ci și pentru instalarea de software, transferul de date și backup-uri.
Totuși, aceeași perioadă a coincis și cu creșterea pirateriei digitale. Platformele ilegale de distribuire a muzicii și programelor au erodat rapid piața, iar în doar câțiva ani vânzările de CD-uri au început să scadă dramatic.
Un CD bine întreținut poate rezista chiar și 100 de ani, mai ales cele produse special pentru arhivare. Însă zgârieturile și depozitarea improprie pot degrada discul și pot duce la pierderea definitivă a datelor.
Chiar dacă astăzi este înlocuit în mare parte de stick-uri USB, cloud și streaming, CD-ul rămâne un reper tehnologic și cultural. Pentru mulți, el înseamnă nostalgia primului album cumpărat sau primul joc instalat pe calculator.
Autor: Roxana Ioniță