La 18 ani, Teodora Gandore a obținut scorul maxim de 45/45 la BAC-ul Internațional. Descoperă povestea tinerei care visează să lase lumea mai bună.
La doar 18 ani, Teodora Gandore, elevă la International School of Bucharest, a scris istorie în educația românească: a obținut punctajul maxim – 45 de puncte – la prestigiosul examen International Baccalaureate.
Este singura elevă din România care a atins această performanță la sesiunea din mai 2025 și una dintre 200 de persoane la nivel mondial.
În spatele acestei reușite se află ani de muncă, disciplină și echilibru între studiu și viața personală. Ea este Teodora dincolo de cifre și rezultate: o tânără care visează să lase lumea mai bună decât a găsit-o.
Foarte multă muncă. În fiecare zi după ce mă întorceam de la școală alocam restul serii pentru a studia. În același timp am avut grijă să nu mă extenuez atât de tare încât să-mi pierd motivația și am încercat în fiecare săptămână să am o zi pentru mine. Sâmbăta, încercam să petrec timp cu familia, cu prietenii și să am activități care mă relaxau, ca să mă detensionez de toată tensiunea de la școală. Cred că acesta este secretul care m-a ajutat să nu-mi pierd motivația.
Atunci când la testele pe care le aveam la școală îmi dădeam seama că nu știu să rezolv totul. Sunt perfecționistă și simțeam că dacă nu sunt în stare să fac la perfecție un test dintr-un singur capitol, mă întrebam oare cum o să pot să dau un examen din materia pe doi ani. Am încercat să previn asta, luând fiecare capitol pas cu pas și să recapitulez tot chiar dacă știam capitolul.
Nu mă așteptam. Chiar îi spusesem mamei că o să plâng de fericire la orice punctaj peste 40 de puncte. Inițial luasem 44 de puncte, la o materie luasem 6 puncte și am plâns de fericire, nu mă așteptam nici la punctajul ăsta. Când am văzut la ce materii am luat 6, mi-am dat seama că aceea era materia la care eu știam că am făcut cel mai bine. Am făcut contestația, abia apoi am luat punctajul maxim. Am fost atât de fericită, nici nu am cuvinte. Cea mai mare bucurie e că mi-am făcut mândri părinții și oamenii din jurul meu.
Cred că este important să-și aleagă materiile de care este pasionată. Când studiem ceva care ne place nu se simte ca o muncă, ci mai mult ca o plăcere. Am învățat că este foarte important să nu-mi fie frică să cer ajutor.
Deși programul de IB se focusează foarte mult pe studiu individual, nu aș fi putut să mă descurc fără ajutorul profesorilor. Aș sfătui fiecare elev să nu le fie frică să ceară ajutor și să recunoască că are nevoie de susținere în anumiți pași.
Aș spune că și skill-ul de time management este foarte util. Cred că a face planuri pentru studiu pentru fiecare zi… 5 minute pe zi ca să-ți notezi ce vrei să studiezi și ce vrei să înveți în fiecare zi este foarte ușor.
Depinde de fiecare persoană și cât de motivată este să ajungă la performanță. Cel mai mare sacrificiu este timpul liber. Dacă avem disciplină și motivație, eu cred că fiecare persoană își găsește modalitatea să ajungă unde își dorește.
Aș schimba modalitatea în care sunt elevii încurajați să învețe. La tipul de bacalaureat pe care l-am dat eu, nu suntem învățați să învățăm materia pe de rost, ci să gândim critic despre ceea ce suntem învățați.
În prima parte a vieții am studiat și la stat, și ceea ce am observat este că nu suntem încurajați să gândim critic despre ce învățăm, ci suntem încurajați să învățăm pe de rost. Cred că asta inhibă creativitatea. Când suntem încurajați să gândim critic, avem și mai multă plăcere să învățăm.
Noi am avut un curs despre filozofie, care se numea „teoria cunoașterii” și eram încurajați să ne întrebăm de ce învățăm ceea ce învățăm și eram încurajați să nu luăm tot ce ni se spune ca adevărat, ci să încercăm să folosim gândirea și să ne dăm singuri seama de valoarea a ceea ce învățăm. Cred că un astfel de curs ar fi util și în învățământul de stat.
Am luat decizia să rămân în țară și să studiez la Academia de Studii Economice. Din octombrie o să fiu studentă în cadrul Facultății de Administrația Afacerilor, în limbi străine. După, o să fac și un master. Apoi, mă văd lucrând într-o companie cu valori ca ale mele: să facem lumea un loc mai bun. Și de ce nu, să am și propria afacere.
Cine este Teodora dincolo de școală
Prietenoasă, sinceră și loială.
Îmi place să citesc mult cărți despre dezvoltare personală sau psihologie. Îmi place să cânt la pian încă de când eram mică. Îmi plac jocurile de tablă pe care le joc cu familia și prietenii. Și mai nou am descoperit că îmi place să desenez.
Deși a avut și momente triste, cred că este ziua în care am avut ceremonia de absolvire. Am fost împreună cu toți colegii mei, deși am simțit și tristețe, m-am simțit foarte bine să fiu înconjurată de toți prietenii mei și familia care a fost în public. Deși până atunci am fost colegi și aveam un mediu comun, din momentul ăla cu toții am început să ne urmăm drumul pe care ni-l doream.
Îmi doream să fiu hotel manager la Disneyland Paris. Mă duceau părinții de ziua mea și eram îndrăgostită de tot ce era acolo. Acesta a fost mereu visul meu: să fiu hotel manager la Disneyland.
Am mai multe, dar unul care îmi vine acum în minte este: „Yesterday is history, tomorrow is a mystery, but today is a gift, that’s why it’s called the present.”
Ca o persoană bună la suflet. Îmi doresc să-i ajut pe cei din jurul meu cât pot. De aceea am fost implicată în liceu în mai multe activități de voluntariat. Ca o persoană pe care poți conta.
Cartea mea preferată este Atomic Habits, am citit-o în liceu și m-a ajutat foarte mult. Film: Angels in the Snow și o melodie, una care mă relaxează foarte mult și am studiat-o și la pian, se numește Nocturna în do diez minor de Chopin.
Să-și urmeze visul. Să găsească ce îi face pe ei fericiți, să studieze și, dacă aleg să-și facă o carieră din asta, este cel mai bun sfat ca să fim fericiți și să nu simțim că muncim, ci că facem ceva ce ne pasionează.
Urmărește știrile znews.ro și pe
Google News
