România traversează o criză acută a cadrelor didactice: mii de ore de curs nu sunt acoperite, iar discipline de bază rămân fără profesori.
Sursă: Ziarul Financiar
România traversează o criză acută a cadrelor didactice: mii de ore de curs nu sunt acoperite, iar discipline de bază rămân fără profesori, inclusiv în Capitală.
La nivel național, la concursurile organizate pentru angajarea de cadre didactice, au rămas peste 700 de posturi complete libere. Cu toate acestea, doar în jur de 200 de candidați s-au prezentat.
Profesorii explică faptul că salariile actuale nu reflectă volumul de muncă depus, iar efortul suplimentar nu este justificat de remunerația oferită. Hai să vedem, împreună, cam care sunt sumele.
Legea 141/2025, numită și „Legea Bolojan”, a schimbat modul în care profesorii sunt plătiți pentru orele suplimentare (cele care nu fac parte din norma lor standard, adică plata cu ora).
Plata cu ora: înainte ~60 lei/oră → acum doar 22 lei/ora. Efortul suplimentar (pregătire, navetă, responsabilitate) nu compensează venitul. De aici refuzul profesorilor de a acoperi ore libere.
Profesorii au cerut ca salariul debutantului să fie legat direct de salariul mediu brut pe economie. Ca urmare a fost făcută o nouă grilă salarială, dar care nu rezolvă complet problema debutanților și a orelor plătite separat.
Salariu mediu net în învățământ = 4.890 lei (media națională era ~4.600 lei).
Majoritatea orelor neacoperite în școlile din România sunt discipline de bază, esențiale pentru Bacalaureat: Biologie, Matematică, Fizică, Informatică și Limba și literatura română.
Criticii fenomenului atrag atenția că mulți profesori renunță la orele suplimentare din sistemul public deoarece au alternative financiare mai avantajoase, în special meditațiile particulare, unde câștigurile pot fi mult mai mari decât salariul lunar.
Care ar fi problema?
Pe de altă parte, apărătorii profesorilor argumentează că problema vine din salariile mici și condițiile dificile din școli. Pentru mulți, meditațiile sunt singura modalitate de a avea un venit decent, iar realitatea crizei nu ține de lipsa de implicare a cadrelor didactice, ci de subfinanțarea și lipsa atractivității carierei didactice.
Întrebarea rămâne… cine are dreptate?