Halloween-ul nu este neapărat o sărbătoare tradițional românească. Provine din cultura celtică (în special din Irlanda, Scoția și SUA). Totuși, în România, în ultimele decenii, Halloween-ul a fost adoptat și adaptat mai ales în orașe, în școli și cluburi, unde se organizează petreceri tematice, parade de costume, decoruri cu dovleci și povești de groază.
România nu are nevoie de dovleci sculptați și costume din plastic ca să dea fiori. Țara e plină de povești vechi, transmise din sat în sat, care pot speria și cel mai curajos vizitator.
Noaptea de Sfântul Andrei – Halloween-ul românesc
Cea mai apropiată sărbătoare românească de Halloween este, fără îndoială, Noaptea de Sfântul Andrei, prăznuită pe 30 noiembrie. Se spune că, în această noapte, strigoii și duhurile morților ies pe pământ, iar oamenii trebuie să se apere de ele. Casele sunt unse cu usturoi la ferestre și la uși, animalele sunt protejate cu semne de cruce, iar nimeni nu împrumută nimic din gospodărie, ca să nu-și piardă norocul.
Iată câteva legende și povești românești cu mister și tradiție, numai bune de împărtășit cu prietenii în noaptea de Halloween sau de Sfântul Andrei.
Pădurea Mireselor din Dobrogea
Se spune că o tânără frumoasă, neîmplinită, care s-a rătăcit în pădure Dumbrăveni, din sudul Dobrogei, a murit tragic şi acum îi bântuie pe cei ce se aventurează după întuneric, făcându-se nălucă de mireasă, urlete, moroi, siluete albe apar pentru a speria.
Un fel de Romeo și Julieta din România. Lacul Roșul, Harghita.
Una dintre legende spune că în zonă trăiau o fată săracă, adoptată din milă de o bătrână şi un băiat foarte bogat, singur la părinţi. Cei doi s-au îndrăgostiti nebuneşte la prima vedere, dar părinţii băiatului nu au fost de acord cu căsătoria.
Nici rugăminţile şi nici lacrimile îndrăgostilor nu l-au putut îndupleca. Tinerii au decis să fugă în lume, iar părinţii băiatului au înnebunit de furie. Au blestemat-o pe fată fără să se gândească că şi fiul său va deveni o victimă. În drumul lor peste munte tinerii au fost prinşi de o furtună şi s-au adăpostit la poalele masivului. O stâncă uriaşă s-au fi prăvălit la vale şi i-ar fi ucis pe loc. Se spune că sângele celor doi s-a scurs în lac şi de aceea acesta are culoarea roşie.
Nucul, blestemul pomului
Legenda spune că nucul era considerat un arbore cu semnificaţii malefice în tradiţia românească: că sub crengile sale se ascund demoni, că a planta un nuc în curte ar putea aduce moartea proprietarului când tulpina va ajunge grosimea gâtului unui om.
Căţelul pământului, legenda românească
Căţelul pământului este o creatură legendară din folclorul românesc, descrisă ca un câine alb, cu corp alungit și picioare scurte, care trăiește sub pământ. Se spune că iese noaptea în cimitire sau locuri izolate, iar lătratul său strident semnalează prezența unui spirit malefic. În tradiția populară, se credea că această ființă putea tulbura odihna morților și chiar afecta trupurile celor decedați, mai ales în primele zile după înmormântare.
Pentru a proteja morții, sătenii practicau ritualuri precum: stropirea mormântului cu apă, tămâierea și rostirea de rugăciuni, pentru a ține creatura la distanță. Legenda a fost preluată și de Mihai Eminescu în poezia „Strigoii”
Hotelul Cişmigiu și fantoma de la etajul 6
Hotelul Cişmigiu din București este cunoscut nu doar pentru arhitectura sa impresionantă, ci și pentru povestea fantomei care bântuie etajul 6. În anii 1970, o studentă a căzut în puțul liftului și, de atunci, vizitatorii au raportat apariții fantomatice și sunete înfricoșătoare venind din acea zonă a hotelului.
