Ziua Imnului Național al României este celebrată pe 29 iulie, o dată cu încărcătură simbolică, istorică și emoțională.
sursa: Basilica
Imnul național „Deșteaptă-te, române!” nu este doar o piesă muzicală solemnă, ci un manifest de trezire civică și de luptă pentru libertate, care a însoțit românii în momente-cheie ale istoriei. Cântat pentru prima oară în 1848, la Râmnicu Vâlcea, imnul a fost interzis în comunism și a revenit în forță în Revoluția din 1989, devenind simbolul renașterii naționale.
Pe 29 iulie 1848, în plină efervescență revoluționară, un grup de tineri condus de Anton Pann a cântat, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, versurile poemului „Un răsunet” de Andrei Mureșanu. Astfel a fost consacrat imnul Revoluției de la 1848: „Deșteaptă-te, române!”.
Deși există și alte surse care indică Brașovul ca loc de primă intonare, documente oficiale precum raportul comisarului D. Zăgănescu atestă momentul din Zăvoi drept cel oficial. De atunci, acest cântec a însoțit românii în toate momentele cruciale – de la războaiele de independență până la Revoluția anticomunistă.
După 30 decembrie 1947, când s-a instaurat dictatura comunistă, imnul a fost interzis, la fel ca multe alte cântece patriotice. Intonarea lui devenise o infracțiune dur sancționată, dar a supraviețuit în sufletele oamenilor și a reapărut ca simbol al rezistenței.
Un moment emblematic a fost 15 noiembrie 1987, când muncitorii revoltați de la Brașov au cântat „Deșteaptă-te, române!” în marșul lor spre centrul orașului. Doi ani mai târziu, în decembrie 1989, imnul a fost cântat din nou în stradă, exprimând unitatea și curajul manifestanților anticomuniști.
„Deșteaptă-te, române!” a devenit oficial imnul României după Revoluția din 1989, prin Decretul-lege nr. 40 din 25 ianuarie 1990. A fost inclus apoi în Constituția din 1991 ca simbol național, alături de drapelul tricolor, stema și sigiliul statului.
În perioada 1991–1994 a fost și imnul Republicii Moldova, fiind ulterior înlocuit cu „Limba noastră”. Intonarea sa este reglementată prin Legea nr. 75/1994, care prevede, printre altele, respectul obligatoriu față de imn și interdicția de a fi cântat în altă limbă sau cu modificări.
În anul 1998, odată cu aniversarea a 150 de ani de la Revoluția pașoptistă, Banca Națională a României a emis două monede din aur – de 500 și 1.000 lei – dedicate Zilei Imnului Național, marcând astfel importanța simbolică a datei de 29 iulie.
Tot în 1998, Ziua Imnului Național a fost instituită prin Legea nr. 99, iar autoritățile publice au obligația de a organiza manifestări cultural-educative și ceremonii militare în toate reședințele de județ.
Imnul național are un total de 11 strofe, dar la evenimente oficiale se interpretează doar strofele 1, 2, 4 și 11. Acestea concentrează mesajul patriotic și chemarea la unitate, libertate și conștiință națională.
„Deșteaptă-te, române!” rămâne o chemare la trezire, curaj și solidaritate. Nu e doar un cântec din manuale sau din deschiderea competițiilor sportive. Este vocea unei națiuni care a știut să reziste și să renască. Pe 29 iulie, nu doar autoritățile, ci toți cetățenii sunt invitați să reflecteze asupra valorilor pe care imnul le exprimă: demnitate, libertate, unitate. Pentru că, indiferent de generație, când sună imnul, ne amintim cine suntem.
Autor: Roxana Ioniță
Urmărește știrile znews.ro și pe
Google News
