Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus eliberarea lui Sebastian Vlădescu și Ionuț Costea, deși articolul de lege invocat pentru această decizie fusese anulat de Curtea Constituțională cu luni în urmă. Completul condus de Lia Savonea a folosit un temei juridic care nu mai era valabil, iar procedura s-a desfășurat într-un ritm neobișnuit de rapid, stârnind suspiciuni privind motivele reale ale grabei.

Articolul folosit de judecători fusese șters din lege

În aprilie 2025, Curtea Constituțională a decis că punctul 8 din articolul 438 al Codului de procedură penală este neconstituțional. Prin această decizie, prevederea respectivă a fost eliminată din lege și nu mai putea fi folosită în niciun proces.

Cu toate acestea, în toamnă, completul condus de Lia Savonea a invocat tocmai acel articol pentru a admite recursurile lui Vlădescu și Costea. În hotărâre apare chiar formularea „articol reconfigurat prin decizia Curții Constituționale” – deși Curtea nu are dreptul să modifice sau să rescrie legi. Practic, judecătorii au folosit un temei legal care nu mai exista.

Decizie grăbită și termene depășite

Recursul în casație trebuie depus în 30 de zile de la sentința definitivă, însă în cazul Vlădescu–Costea termenul era de mult trecut. Cu toate acestea, Înalta Curte a acceptat cererea, a trecut rapid peste toate etapele și a pronunțat decizia de eliberare în doar câteva luni.

Un expert juridic consultat de G4Media spune că instanța ar fi putut interpreta greșit decizia Curții Constituționale ca o „lege penală mai favorabilă”, deși ea ține de procedură, nu de fondul cauzei. Graba cu care s-a judecat cazul este neobișnuită și ridică semne de întrebare.

Un complet controversat

Completul care a decis eliberarea a fost condus de Lia Savonea, fostă președintă a Înaltei Curți, alături de judecătorii Eleni-Cristina Marcu, Adrian Gluga și Gheorghe-Valentin Chitidean. Singura opinie separată a venit de la judecătoarea Elena Barbu, care s-a opus deciziei de punere în libertate.

Savonea este cunoscută pentru pozițiile sale critice față de DNA și pentru conflictele cu fostul CSM. În ultimul an, completul condus de ea a pronunțat mai multe hotărâri favorabile unor foști demnitari condamnați pentru corupție, precum Darius Vâlcov sau Remus Truică, fapt care a alimentat percepția de „indulgență” față de inculpații din elita politică.

Reacția lipsă a instituțiilor

Până acum, Înalta Curte nu a oferit nicio explicație oficială pentru această decizie. De obicei, instanța publică scurte comunicate în cazurile sensibile, dar în acest dosar a păstrat tăcerea. Nici Ministerul Justiției și nici CSM nu au comentat situația.

Absența unei reacții oficiale lasă loc speculațiilor și subminează încrederea publică în sistemul judiciar. Mai mulți juriști susțin că Înalta Curte ar fi trebuit să aștepte clarificarea legislativă din Parlament sau decizia viitoare a Curții de Justiție a UE, înainte de a dispune eliberarea celor doi condamnați.

De ce atâta grabă?

Înalta Curte a acționat cu mult înainte ca Parlamentul să repare articolul 438, printr-un proiect de lege deja aflat în lucru la Ministerul Justiției. În același timp, Curtea de Justiție a Uniunii Europene urmează să dea o nouă decizie în „Cauza Lin II”, care vizează aplicarea retroactivă a prescripției faptelor penale.

Unii analiști cred că acest val de eliberări din ultimele luni, în care au fost implicați și alți foști demnitari, ar putea fi o încercare de a crea un fapt împlinit înainte ca instanțele europene să se pronunțe. Dacă CJUE va confirma din nou că deciziile CCR nu pot fi aplicate retroactiv, multe dintre aceste eliberări ar putea fi puse sub semnul întrebării.

Un nou episod al haosului juridic din România

Cazul Vlădescu–Costea este doar o piesă dintr-un tablou mai mare, în care deciziile Curții Constituționale și interpretările instanțelor au dus la confuzie și la eliberarea unor persoane condamnate pentru fapte grave.

După scandalul prescripțiilor din 2022, care a șters pedepse pentru mii de inculpați, sistemul judiciar pare din nou prins între decizii contradictorii și interpretări abuzive. Fără o intervenție clară a Parlamentului și fără o poziție fermă a Curții de Justiție a UE, justiția română riscă să repete aceleași greșeli care au subminat ani la rând lupta anticorupție.

Autor: Roxana Ioniță