Datele arată o decuplare spectaculoasă între creșterea economică și poluare, un rezultat rar la nivel continental, potrivit The Guardian.
O performanță rară în tranziția energetică europeană
România a pornit dintr-un punct extrem de dificil: o economie puternic industrializată, dependentă de lignit și păcură, moștenită din perioada regimului lui Nicolae Ceaușescu. Astăzi, bilanțul este surprinzător: emisiile totale au scăzut cu 75%, iar intensitatea netă a emisiilor s-a redus cu 88% între 1990 și 2023.
Cu alte cuvinte, fiecare unitate de creștere economică generează acum de aproape zece ori mai puțină poluare decât la începutul anilor ’90 — o decuplare mai rapidă decât în orice alt stat european.
Această evoluție a fost alimentată de închiderea industriei grele neperformante, investiții masive în energie nucleară și regenerabile, dar și de integrarea în Uniunea Europeană, care a impus standarde mai stricte de mediu.
De la economie poluantă la energie curată
Transformarea este vizibilă pe teren. În sudul țării se construiește cea mai mare fermă solară din Europa, cu un milion de panouri și o capacitate de 760 MW, în timp ce în nord-vest a fost aprobat un proiect și mai mare, de 1 GW.
Aceste investiții se adaugă parcului eolian onshore de lângă Marea Neagră, centralei nucleare de la Cernavodă – a cărei durată de viață este prelungită cu 30 de ani – și rețelei tot mai extinse de panouri solare montate pe locuințe și clădiri comerciale.
„Tendința este ireversibilă, dar trebuie să jucăm inteligent”, avertizează Liviu Gavrilă, vicepreședinte al Asociației Române pentru Energie Eoliană.
Rolul UE și schimbarea structurii economiei
După aderarea la UE, România a fost obligată să închidă fabrici poluante susținute de stat și să se alinieze sistemului european de comercializare a certificatelor de emisii. Fondurile de modernizare au accelerat curățarea sectorului energetic, iar schema certificatelor verzi a stimulat dezvoltarea regenerabilelor.
În primii 17 ani după căderea comunismului, intensitatea carbonului din energie a scăzut cu doar 9,2%. În următorii 17 ani, reducerea a fost de 52%.
Trecerea către o economie bazată pe servicii a schimbat și agricultura: efectivele de animale au scăzut, fermele s-au modernizat sau s-au închis, iar pădurile s-au extins pe terenurile abandonate. Cantitatea de carbon absorbită de natură a crescut cu 77%.
O tranziție rapidă, dar cu costuri sociale
Boom-ul economic – care a dublat PIB-ul real – nu a fost resimțit uniform. Regiunile miniere și industriale s-au depopulat, iar mii de oameni au plecat în străinătate după pierderea locurilor de muncă.
„Este bine că am redus emisiile, dar tranziția a fost brutală pentru mulți oameni”, spune Ioana-Maria Petrescu, fost ministru al Finanțelor.
România a devenit astfel un exemplu de decuplare rapidă, însă plătind un preț social semnificativ.
Întoarcerea la gaze ridică semne de întrebare
În ultimii ani, ritmul tranziției verzi este pus sub presiune de noile investiții în gaze naturale. Forajele din Marea Neagră pentru proiectul Neptun Deep, transformarea fostei centrale pe cărbune Mintia într-una pe gaz și finalizarea unei conducte subvenționate de UE au reaprins dezbaterea privind direcția energetică a României.
Activiștii avertizează că aceste proiecte ar putea deveni nerentabile până în 2035 și ar putea crește vulnerabilitatea economică. Datele preliminare indică deja o ușoară creștere a emisiilor în 2024, chiar dacă economia a stagnat.
Un model posibil, dar nu perfect
Astăzi, România a ajuns la aproximativ 3 tone de emisii nete pe cap de locuitor — printre cele mai mici din Europa. Doar Suedia poluează mai puțin.
Experții spun însă că parcursul României nu trebuie transformat într-o lecție moralizatoare. După un secol de dependență de petrol și gaze, țara a reușit decuplarea, dar viitorul depinde de cât de consecvent va continua tranziția.
Pentru alte state din Europa de Est sau pentru economii emergente din Asia și America de Sud, exemplul românesc arată că separarea creșterii economice de poluare este posibilă — dar nu fără decizii dificile și compromisuri sociale.


