Originea nemulțumirilor: scandalul de la Agadir și decalajele sociale
Scânteia care a aprins furia publică a fost tragica moarte a opt femei în spitalul public din Agadir, după ce au fost supuse procedurilor de cezariană. Asta a declanșat critici intense asupra stării sistemului sanitar marocan.
Protestatarii denunță investițiile masive în infrastructura sportivă pentru Cupa Mondială 2030, pe când spitalele și școlile rămân subfinanțate — un contrast care a alimentat lozinca din stradă: „Vrem spitale, nu stadioane”.
Situația economică le oferă tinerilor puține perspective: rata șomajului în rândul lor, disparitățile regionale și sentimentul că elitele guvernamentale profită de pe urma financiară a statului au pus combustibil pe foc.
De la mesaje digitale la stradă: ascensiunea GenZ 212
Mișcarea GenZ 212 este una descentralizată, fără lideri versați sau apartenență oficială la partide politice, și s-a organizat inițial pe platforme precum Discord, TikTok și Instagram.
În doar câteva zile, serverul Discord al grupului a crescut de la câteva mii la peste 130.000 de membri, reflectând amploarea mobilizării online.
GenZ 212 insistă asupra naturii pașnice a protestelor și respinge uzul violenței, deși recunoaște că unele confruntări au scăpat de sub control.
Escaladarea violenței: victime, răniți, arestări
În a patra noapte de proteste, autoritățile au raportat că 263 de membri ai forțelor de securitate și 23 de civili au fost răniți, iar 409 persoane au fost arestate.
Tensiunile au atins apogeul când, în orașul Leqliaa (zona Agadir), forțele de ordine au deschis focul asupra protestatarilor, omorând între două și trei persoane — autoritățile susțin că au acționat în „legitimă apărare”, iar protestatarii denunță o intervenție disproporționată.
În mai multe orașe protestele au implicat arderea vehiculelor, vandalizarea clădirilor publice și private și sute de răniți.
Ministrul de Interne a afirmat că aproximativ 70 % dintre cei implicați în acte de violență sunt minori, iar autoritățile au avertizat că unii participanți riscă pedepse severe, inclusiv zeci de ani de închisoare.
Cereri explicite: demisia guvernului și răspunsul oficial
Pe 3 octombrie, GenZ 212 a emis un apel clar: guvernul condus de Aziz Akhannouch trebuie demis pentru incapacitatea de a proteja drepturile constituționale ale marocanilor și de a răspunde la revendicările sociale.
Premierul a declarat că guvernul este deschis la dialog și că acțiunile forțelor de ordine au căutat menținerea ordinii, dar nu a anunțat demisii imediate sau reforme rapide.
Analiștii notează că presiunea asupra executivului crește, în special în contextul apropiatelor alegeri parlamentare din 2026 și al investițiilor masive deja alocate proiectelor sportive.
Provocările mișcării și paralela cu Rif
Mișcările protestatare anterioare, cum ar fi cea din regiunea Rif în 2016–2017, au reprezentat precedente importante privind conștiința socială și rezistența la politicile centralizate, dar GenZ 212 ridică miza prin dimensiunea digitală și amploarea mai largă a protestelor.
Organizarea orizontală și lipsa liderilor consacrați pot fi atât avantaj — prin flexibilitate și reziliență — cât și vulnerabilitate, mai ales când confruntările devin violente și când autoritățile caută să discrediteze protestele.
Perspective: între dialog și escaladare
Pe măsură ce protestele continuă, decizia guvernului de a iniția negocieri reale sau de a înăspri represiunile va fi crucială pentru următoarele zile.
Dacă autoritățile răspund doar cu forță, riscul este escaladarea violențelor și pierderea legitimității pe termen lung.
Dacă se deschid către reforme semnificative — mai ales în sănătate, educație și transparență — negocierile ar putea detensiona situația, deși schimbările majore vor necesita timp și voință politică reală.
Rămâne de văzut dacă GenZ 212 va reuși să transforme furia și indignarea într-o forță vie de presiune, sau dacă reacția instituțională va potența polarizarea.
