Insecuritatea financiară, punctul de plecare
Un tânăr din doi nu se simte în siguranță din punct de vedere financiar, potrivit unui studiu realizat în 2025 de Deloitte, în 44 de țări. Mai mult de jumătate dintre tineri trăiesc de la un salariu la altul, iar peste o treime întâmpină dificultăți în acoperirea cheltuielilor lunare.
Generația Z este considerată una dintre cele mai anxioase generații de până acum, iar insecuritatea financiară reprezintă un obstacol major în calea dezvoltării personale și profesionale. Peste 80% dintre respondenți au declarat că viitorul financiar pe termen lung, dar și situația financiară de zi cu zi, le provoacă anxietate.
De la anxietate economică la comportament politic
Politica românească tratează încă insecuritatea financiară a tinerilor ca pe o temă secundară, aproape decorativă. În realitate, aceasta este una dintre cele mai puternice forțe electorale ale momentului. Atunci când aproape jumătate dintre tineri nu se simt în siguranță financiar, iar viitorul este perceput mai degrabă ca o amenințare decât ca o promisiune, votul devine o formă de protest.
Datele Deloitte indică o ruptură clară: tinerii care se simt siguri financiar sunt semnificativ mai fericiți și mai stabili emoțional decât cei care trăiesc constant cu anxietatea zilei de mâine. Această diferență nu mai este doar economică, ci profund politică.
Promisiunea pieței libere și realitatea tinerilor
După mai bine de trei decenii de tranziție, mesajul dominant al clasei politice a rămas același: piața va regla totul. În practică însă, pentru o mare parte dintre tineri, piața a livrat salarii care nu țin pasul cu costul vieții, contracte de muncă precare, acces limitat la locuire și un stat perceput ca absent.
În acest context, orientarea tinerilor spre stânga nu este una ideologică sau doctrinară, ci una pragmatică. Este un socialism al cererilor concrete: chirii accesibile, servicii publice funcționale, protecție reală pentru muncă și un minim de siguranță socială.
Vidul de reprezentare din politica românească
În România, această frustrare se lovește de un sistem politic incapabil să ofere alternative credibile. Partidele mari vorbesc despre creștere economică, dar evită să discute despre distribuția beneficiilor. Dreapta promovează antreprenoriatul într-o țară în care riscul social al eșecului este ridicat, iar mecanismele de protecție sunt slabe. Stânga tradițională, compromisă de conservatorism și practici clientelare, nu mai reușește să convingă generațiile tinere.
De ce câștigă tracțiune SENS
În acest vid de reprezentare apare și câștigă tracțiune SENS. Ascensiunea sa nu este un accident și nici o modă ideologică, ci rezultatul direct al incapacității partidelor mainstream de a formula politici publice coerente pentru tineri care muncesc, dar nu reușesc să se stabilizeze.
Mesajele promovate de SENS — mai multă intervenție a statului, politici sociale explicite, corectarea dezechilibrelor de piață — nu ar fi avut priză într-un context de siguranță economică. Ele devin însă credibile într-o societate în care aproape jumătate dintre tineri se simt abandonați de sistem.
Un diagnostic, nu o amenințare
Ignorarea acestui fenomen reprezintă o eroare strategică. Votul tinerilor nu mai este apatic, ci reorientat. El penalizează discursul abstract despre piață și recompensează promisiunea de protecție și stabilitate.
Ascensiunea stângii tinere — fie că vorbim despre SENS sau despre idei social-democrate reformulate — nu ar trebui tratată ca o amenințare, ci ca un diagnostic. Atunci când o generație nu mai crede că poate trăi decent muncind corect, ea va cere schimbarea regulilor.
Întrebarea nu este dacă aceste mișcări vor continua să crească, ci cât de mare va fi costul politic al refuzului de a le lua în serios.
