Emanuel Tânjală este unul dintre numele marcante ale presei românești din ultimele patru decenii, fotograf care a adus o perspectivă nouă asupra fotoreportajului.Maestru al alb-negrului și al contrastelor puternice, Tânjală a impus un stil sobru, concentrat pe esență, fiind adesea asociat cu tradiția lui Henri Cartier-Bresson.
Emanuel Tânjalăn în podcastul Autobiografii realizat de Cleopatra Lorințiu, își rememorează parcursul profesional de la începuturile din redacțiile comuniste, la bursa din Italia și afirmarea în Statele Unite.
De la un aparat adus în casă „în contul datoriei” la revelația fotografiei
Emanuel Tânjală povestește că destinul său artistic a început întâmplător, cu un aparat foto adus în casa familiei drept plată pentru o datorie.
Redacțiile comuniste și atmosfera de teroare de la „Flacăra”
După debutul la publicații precum Satul Socialist, Tânjală ajunge în redacția revistei conduse de Adrian Păunescu. În ciuda prestigiului și a numelor mari publicate acolo, atmosfera era, spune el, una de presiune și teamă.
„Ne făcea un act de teroare. Era talentat, dar ne-a terorizat. Lumea trebuie să știe asta.”
Fotograful evocă episoade de cenzură, presiuni ideologice și situații în care solidaritatea cu colegii putea duce la excludere profesională.
Bursa din Italia și decizia de a nu se mai întoarce
În 1981, Tânjală primește o bursă din partea statului italian, la Perugia. După nouă luni de demersuri și dificultăți birocratice, pleacă din România. Ajuns în Occident, ia decizia radicală de a nu se mai întoarce.
„După nouă luni, când am ajuns afară, am spus că nu mă mai întorc. Mi-a fost foarte greu. A fost o decizie ucigașă.”
Despărțirea de familie și ruptura de țară au fost momente dramatice, asumate însă ca parte a unui drum inevitabil.
America: de la incertitudine la publicare în presa mare
Ajuns în SUA, fără siguranță financiară și fără relații, Tânjală își construiește treptat un portofoliu. Primele colaborări apar la reviste mici, apoi la publicații importante, printre care și LA Times.
Fotografiile sale cu țărani români stârnesc interesul editorilor americani, fascinați de autenticitatea unei lumi necunoscute lor.
„Să văd țărani în România? Nu au țărani. Am primit zece pagini și 75 de dolari pe fotografie. Era enorm pentru mine.”
Ulterior, devine colaborator constant și lucrează chiar și pentru reviste de nișă, unde reușește să „umanizeze” subiecți spectaculoși, precum culturiștii.
Instantaneul ca adevăr și reîntoarcerea în România
Comparat de critici cu Henri Cartier-Bresson, Tânjală rămâne fidel fotografiei de tip instantaneu, mizând pe naturalețe și autentic.
„Instantaneul îi dă viețuire. În momentul în care pui aparatul în fața omului, el nu mai e natural.”
După 1990, revine periodic în România, publică albume și colaborează cu presa. Atașamentul față de lumea rurală și de valorile învățate în familie rămâne constant.
Fotoreporterul vorbește deschis despre greșeli, frici și contradicții, dar și despre credință, destin și responsabilitatea de a spune adevărul prin imagine, fără trufie și fără edulcorare.
Despre Cleopatra Lorințiu
Cleopatra Lorințiu a fost realizatoare de televiziune timp de peste două decenii, lucrând pentru Televiziunea Română și realizând documentare și emisiuni culturale, artistice sau politice. Pe lângă presa scrisă și televiziune, Cleopatra Lorințiu a avut și activitate internațională. A fost implicată în proiecte de diplomație culturală, a reprezentat România în organisme internaționale și a lucrat în domeniul culturii la reprezentanțe externe, inclusiv în Tel Aviv.
