„Anul ăsta mă duc la sală.” „Cu siguranță anul acesta mă apuc din timp de învățat. ” „În acest an strâng bani pentru vacanța pe care mi-o doresc de prea mult timp.”
Și prima lună a anului mă găsește în pat. Încerc să îmi găsesc motivația, în timp ce afară e întuneric și mail-urile cu termene limită de predare de la facultate și muncă se scurg în inbox fără să le deschid.
Primele 3 zile din luna ianuarie mă umplu de speranță, de schimbare și de dorință. Următoarele 3 săptămâni mă simt prea adormită să concretizez orice din rezoluțiile anului.
Cum e posibil să fiu obosită după ce tocmai m-am întors din vacanță? Luna decembrie este despre cadouri, lumini, timp petrecut cu cei dragi, mâncare și, în final, vacanța de sărbători.
Decembrie plin de stres și luminițe
Din punctul vieții în care îți dai seama că Moș Crăciun nu vine, el se regăsește în noi toți, putem afirma că luna decembrie nu e chiar atât de „stress free” cum ne-o aminteam. Când am liber de la muncă să ajung acasă la familie? Am cumpărat cadouri pentru toată lumea? Ce mâncare fac de Crăciun? Am timp să mă văd cu toate rudele? Când decorez casa?
Perioada aceasta de task-uri mici dar importante este urmată de calm. Toate întrebările își găsesc răspuns. Casa e decorată, am primit cadouri și pot doar să stau la masă și să mă bucur de oamenii dragi. Nu trebuie să mai depun efort, măcar pentru câteva zile.
Apoi mă întorc la programul normal, în luna ianuarie, cu forțe proaspete pe care nu le pot folosi în munca mea pentru că … nu știu. De ce mă simt așa?
„Întreaga lună decembrie am trăit cu recompense. Dar și cu o vibrație foarte pozitivă în care toată lumea era foarte bucuroasă. (…) Și apoi vin luni când trebuie să merg la muncă, să reiau întregul program. De dimineața mă trezesc la 8. Trebuie să-mi pregătesc mâncarea, hainele. Este nevoie să-mi fac sarcinile. Trebuie să mă întâlnesc cu echipa sau cu șeful. Totul revine la normal.
Acesta este un motiv pentru care motivația noastră scade, pentru că nu știm când vine recompensa? La sfârșitul lunii, când îmi primesc salariul, și restul, cam asta e. Restul sarcinilor nu au recompensă, în afară de faptul că mă mențin în viață, că mănânc și dorm.” ne-a povestit Denisa Niță, psihoterapeut si coordonator proiect Blue Monday.
Iar e luni…
Cea mai tristă zi a anului este în ianuarie. Ba chiar, este o zi de luni. Sigur, la bază, „Blue Monday” este doar un mit apărut ca un proiect de marketing pentru o companie aeriană din Anglia. Conceptul a stârnit interes din partea unui psiholog.
Cumva, ei voiau să-și promoveze zborurile în ianuarie. Lumea nu mai zboară în această lună, sărbătorile au trecut, banii sunt mai puțini, nu mai există concediu. Așa că s-au legat de faptul că ai nevoie de o vacanță pentru a te relaxa în această perioadă după sărbători când începi să te simți deprimat.
Denisa Niță ne-a explicat: „Un psiholog faimos a încercat să creeze niște calcule. Mai exact, a făcut o formulă matematică prin care a calculat că a treia zi a lunii ianuarie este cea mai deprimantă zi a anului. Evident, mai târziu, acea formulă nu a fost susținută empiric și teoretic, științific. Apoi, a ieșit și a explicat: ‘Bine, nu putem spune că este cea mai tristă zi a anului. În schimb, există niște parametri care, cumva, au șansa sau oportunitatea de a ne face să ne simțim mai stresați în această perioadă.’ În mod evident, persoanele care sunt mai vulnerabile pot simți depresie.”
E mai mult decât o supărare de sezon?
Sănătatea mintală nu mai este un subiect tabu. Există resurse, avem experți și putem să căutăm ajutor, să ne informăm și să fim conștienți de cum ne simțim. Însă, dacă luna ianuarie este una atât de tristă, cum ne dăm seama dacă sentimentele deprimante sunt mai mult decât o tristețe sezonieră?
Cel mai important factor este durata în care mă simt așa. În această perioadă sezonieră, pot fi câteva zile în care mă simt poate mai stresat, poate nu am atât de multă energie, nu sunt motivat.
„În depresia clinică, trebuie să fie clar, timp de două săptămâni, în fiecare zi, de dimineața până seara. Să regăsim acest sentiment de tristețe, te simți nemotivat, posibil să ai gânduri negative despre tine, și evident, poți avea gânduri legate de moarte.” ne-a declarat psihoterapeutul Denisa Niță.
Semnele pe care le putem urmări încep cu funcționalitatea de zi cu zi, dacă viața ta obișnuită nu se mai simte la fel.
Ca exemplu, Denisa ne-a explicat: „Practic, mi-e greu să mă dau jos din pat, nu mai mănânc și nu mai dorm ca înainte. Totul se schimbă când vine vorba de mine și de modul în care funcționez. Trebuie să fie prezente cu mine de dimineața până seara, în fiecare zi timp de cel puțin două săptămâni aceste sentimente.”
Blue Monday, dincolo de un mit
Deși „Blue Monday” a pornit ca un concept de marketing, în România a devenit în timp un pretext pentru conversații reale despre sănătatea mintală. În urmă cu nouă ani, psihologii Denisa Niță și Cristina Lațcu, alături de Andi Daiszler au văzut în această zi nu o etichetă, ci o oportunitate.
„Prima dată când am vorbit despre subiect, a fost cu Andi Daiszler, pentru că el a citit despre Blue Monday în niște articole, cred că din țările nordice. Ei promovau deja această campanie prin care era promovată sănătatea mintală. (…) Și cumva m-am gândit că ar fi o oportunitate bună pentru noi. În țară, sau cel puțin în Cluj, să vorbim mai mult despre sănătatea mintală și mai mult despre depresie.”, explică Denisa.
La acel moment, mersul la psiholog nu era o practică obișnuită, iar discuțiile despre emoții erau rare. Primul pas a fost unul simplu: câteva cărți poștale lăsate într-o tipografie din Cluj. Pe acestea oamenii puteau scrie mesaje de încurajare pentru cei care treceau printr-o perioadă dificilă. Ele ajungeau apoi la psihologi care le împărțeau.
Acceptă românii terapia?
„A fost cumva un fel de conștientizare. Un fel de suport minim pe care l-am putea oferi persoanelor care se simt mai rău în această perioadă”, spune ea. Dincolo de gestul simbolic, proiectul a crescut rapid. În anii următori, inițiativa a început să ofere ședințe gratuite de terapie, pentru cei care erau curioși să vadă cum arată, de fapt, o întâlnire cu un psiholog.
„Pentru că așa îmi dau seama că aș putea vorbi cu un terapeut și să rămân la întâlniri”, explică Denisa. Iar reacțiile nu au întârziat să apară. De-a lungul anilor, zeci de oameni au continuat terapia după prima ședință oferită prin campanie, unii chiar timp de ani.
Astăzi, proiectul s-a extins la nivel național și reunește peste 300 de psihologi voluntari. Beneficiarii își pot alege singuri terapeutul pe baza profilurilor disponibile pe platformă. De asemenea, echipa rămâne implicată pentru a se asigura că procesul decurge bine pentru ambele părți.
Campania se adresează persoanelor cu vârste între 18 și 60 de ani. Surpriza ultimilor ani a fost deschiderea tot mai mare a celor de peste 40 de ani care aleg să ceară ajutor. „Nu convingem pe nimeni să facă terapie”, subliniază Denisa. „Singurul nostru argument a fost o sesiune gratuită. Să vedem cum este.”
Cum se situează România?
După nouă ani, conversația despre sănătatea mintală în România este mai prezentă ca oricând. Poate uneori prea prezentă, spune ea, mai ales când termeni precum „depresie” sau „traumă” sunt folosiți superficial. Cu toate acestea, deschiderea există, iar diferența față de anii trecuți este vizibilă, inclusiv în generațiile mai în vârstă.
Într-o perioadă în care presiunea de „a începe anul bine” poate deveni copleșitoare, mesajul rămâne unul simplu: să fim mai atenți unii cu alții. „Întrebându-i cum sunt, dacă te pot ajuta cu ceva. Dacă vrei să vorbești despre ceea ce simți. Sunt aici să te ascult.”
Între 19 și 31 ianuarie 2026, campania Blue Monday ajunge la ediția cu numărul nouă. Ea continuă să ofere un prim pas către terapie celor care simt că luna ianuarie apasă mai greu decât de obicei. Persoanele înscrise pe platformă pot fi conectate gratuit cu un specialist din rețeaua proiectului. Apoi, ei pot beneficia de trei ședințe gratuite, un spațiu sigur în care să vorbească despre ce simt și să înțeleagă mai bine ce li se întâmplă.
Iar pentru cei care simt că luna ianuarie apasă mai greu decât de obicei, sfatul Denisei e poate cel mai important. „Să o luăm încet, cât mai mult posibil, și să încercăm să punem mai puțină presiune asupra noastră.”
