Leul românesc împlinește 189 de ani de la momentul în care a fost recunoscut oficial ca monedă a Țării Românești, prin decizia domnitorului Alexandru Ghica din 1835. De la talerul olandez și expresiile populare care au supraviețuit până astăzi, la primele monede bătute sub Carol I și până la Banca Națională a României, istoria leului reflectă evoluția statului român către independență și modernitate.
De la talerul olandez la expresiile populare
În secolul al XIX-lea, lipsa unor reguli monetare clare a făcut ca pe teritoriul românesc să circule mai multe monede străine. Printre ele se numărau „zwanziger”-ul austriac, supranumit „șfanț”, dar și talerul olandez, care avea un leu pe avers și a inspirat denumirea monedei românești. Tot atunci s-au născut expresii precum „nu am nici un șfanț” sau „nu face două parale”, rămase în limbajul popular până azi.
Deși Alexandru Ghica a oficializat leul în 1835, Înalta Poartă nu a permis baterea efectivă a monedei. Situații similare s-au repetat și în Moldova, unde Mihail Sturdza a avut planuri asemănătoare, dar toate tentativele au fost blocate.
Cuza și încercările nereușite
După Unirea Principatelor, Alexandru Ioan Cuza a încercat să introducă o monedă națională denumită „romanat”. Ea trebuia să fie din argint, dar proiectul a fost respins de otomani. Totuși, în 1860 și 1864 s-au realizat câteva monede de probă, dintre care unele pot fi văzute astăzi la Muzeul Național de Istorie.
Aceste încercări au arătat dorința românilor de a avea un sistem monetar propriu, dar și dificultățile politice și economice ale vremii.
Carol I și apariția leului modern
Schimbarea decisivă a venit în 1867, odată cu urcarea pe tron a principelui Carol I. El a stabilit leul ca monedă națională, împărțită în bani, și a emis primele monede divizionare din bronz, bătute la Londra.
În 1870, la București s-a deschis Monetăria Statului, care a produs primele monede din argint și aur. România a ignorat cerința otomană de a include semne de suveranitate turcească pe bani, marcând astfel o etapă importantă spre independență.
De la Războiul de Independență la Banca Națională
În timpul Războiului de Independență din 1877 au apărut și primele bancnote românești – biletele ipotecare. După 1881, odată cu proclamarea Regatului României, a fost înființată Banca Națională a României, instituția care până azi are monopolul emiterii de monedă.
De-a lungul celor 189 de ani, leul a trecut prin reforme, denominări și perioade de instabilitate, dar a rămas reperul principal al economiei românești și un simbol al identității naționale.
Autor: Roxana Ioniță
