Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca a cheltuit, în perioada 2021–2022, peste 22,8 milioane de euro din bugetul Educației pentru achiziția și transformarea a două hoteluri – Opera Plaza și Onix – în spații universitare, conform unui articol realizat de Libertatea.
Deciziile au fost luate sub rectoratul lui Daniel David, actualul ministru al Educației, și au fost prezentate drept investiții necesare pentru dezvoltarea universității. Totuși, analiza tranzacțiilor și a contextului ridică întrebări serioase: au fost aceste achiziții făcute în interesul studenților sau pentru a salva afaceri private aflate în dificultate?
Achiziții făcute în plină criză pentru HoReCa
Opera Plaza, cumpărat cu 9,5 milioane de euro, și Onix, achiziționat cu 4,6 milioane de euro, erau afaceri care treceau prin momente dificile după pandemie. Atât familia Buzoianu (proprietara Opera Plaza), cât și familia Baciu (proprietara Onix) aveau datorii semnificative și încercaseră anterior, fără succes, să vândă imobilele. Universitatea a devenit cumpărătorul providențial, iar fondurile alocate prin Ministerul Educației au „rezolvat” problemele financiare ale celor doi investitori privați.
Sursă: zf.ro
Sursă: monitorujcj.ro
Costuri care dublează prețul inițial
Situația se complică și mai mult atunci când privim costurile de transformare. În cazul Opera Plaza, refuncționalizarea clădirii a costat peste 8,2 milioane de euro, aproape cât prețul de achiziție, iar valoarea a crescut față de estimările inițiale. Pentru Hotelul Onix, rapoartele tehnice arătau de la început că o parte a clădirii nu putea fi folosită pentru săli de seminarii, iar cealaltă doar pentru grupuri restrânse de studenți. Cu toate acestea, universitatea a mers înainte cu achiziția și cu un proiect de transformare de circa 460.000 de euro, sumă care – după cum arată precedentul Opera Plaza – ar putea crește considerabil.
Evaluări interne și contracte atribuite „abonatelor” la bani publici
Evaluarea celor două hoteluri a fost realizată de Alexandru Gliga, cadru didactic asociat la UBB și evaluator autorizat. Faptul că evaluările nu au venit din partea unui expert independent ridică semne de întrebare cu privire la obiectivitatea prețurilor stabilite. Mai mult, lucrările de transformare au fost atribuite unor firme locale cu un istoric bogat de contracte pe bani publici, precum Axial Construct Invest sau Kompas Build AG. Practic, universitatea a folosit bani de la buget pentru a plăti companii care se regăsesc constant în relații contractuale cu statul.
Sursă: Youtube/Energynomics
Rețeta nu e nouă
Această practică nu este o premieră. În trecut, Universitatea Babeș-Bolyai a fost implicată și în tentative similare, precum achiziționarea unor imobile pentru a acoperi indirect datoriile fabricii Clujana. Diferența este că acum beneficiarii nu mai sunt companii de stat, ci afaceri private. Modelul este același: folosirea fondurilor publice, destinate teoretic educației, pentru a „resuscita” entități economice în dificultate.
Creșterea numărului de studenți – justificare fragilă
Daniel David a justificat achizițiile prin nevoia urgentă de spații pentru facultăți, în special pentru Drept. Totuși, datele oficiale arată că numărul de studenți la Drept scăzuse în 2021, când s-a cumpărat Opera Plaza. Abia după achiziție, numărul de locuri a crescut, dar în special la programele cu taxă. Astfel, argumentul „exploziei” de studenți nu se confirmă, iar justificările par mai degrabă adaptate pentru a acoperi decizii deja luate.
Ce arată acest caz
Privind în ansamblu, achizițiile hotelurilor de către UBB scot în evidență câteva realități incomode:
- Educația publică devine instrument de salvare a unor afaceri private aflate în pragul falimentului.
- Banii publici circulă în cerc închis, de la Ministerul Educației către universitate, apoi către companii private și constructori conectați la contracte cu statul.
- Studenții și profesorii primesc clădiri scumpe și discutabile funcțional, în timp ce antreprenorii scapă de datorii și își investesc profiturile în noi afaceri imobiliare.
Concluzie
„Aventurile imobiliare” ale lui Daniel David arată cum o universitate de prestigiu poate deveni parte dintr-un mecanism financiar în care interesul public este pus pe locul doi. În loc să fie direcționați către modernizarea programelor academice, digitalizare sau sprijin direct pentru studenți, banii Educației au fost folosiți pentru a reechilibra afaceri private și pentru a alimenta firme abonate la contracte publice.
Cazul nu vorbește doar despre două hoteluri transformate în facultăți, ci despre un model de gestionare a banului public în care educația este pretext, iar adevărații beneficiari sunt alții.
Autor: Sebastian Bănicioiu
