Imaginează-ți că ești în centrul vechi al Constanței, te îndrepți spre Cazinou, statuia lui Ovidiu e în fața ta, iar turnul înalt al moscheii Carol I îți atrage privirea…
Dacă te oprești pentru o clipă, o să vezi, lângă Muzeul de Istorie, niște pietre într-o grădină mică. Ce e cu ele? Și ce caută acolo, în mijlocul orașului? Cauți rapid pe Google, dar nu găsești mare lucru. Hai să-ți zic eu care e treaba și de ce merită să te oprești puțin din drum.
Ce sunt, de fapt?
Sunt morminte romane și greco-romane antice, mai exact: stele funerare, adică pietre de mormânt cu inscripții și sarcofage, sicrie din piatră, unele decorate cu sculpturi.
Toate datează din perioada în care Constanța era cunoscută sub numele de Tomis. Majoritatea au fost realizate în secolele II–IV d.Hr., în plină epocă romană.
Ce spun despre oamenii de atunci?
Fiecare piatră are o poveste. Inscripțiile ne spun, numele celui decedat, poate și ocupația, etnia, modul în care a murit, iar uneori, și mesaje emoționale sau religioase.
Iată câteva exemple:
„Nimic nu depinde de oameni — toate se învârt sub puterea destinului.
Căci eu m-am străduit să-mi cresc copilul și să-l îndrumez spre împlinirea speranțelor.
Dar voinței mele i-a luat-o înainte hotărârea (destinului) — prin acest mormânt.
După cum era hotărârea (destinului), dragii mei, mi-am plătit soarta ce-mi era cuvenită,
înainte de a ajunge la vârsta maturității și de a intra în rândul bărbaților.
Fiind doar un copil de 6 ani, mic și tânăr, mă numeam Lillas.
Căruia i-am ridicat acest mormânt — așa cum nu trebuita — eu, Bassianus, tatăl său,
împreună cu soția mea, Ianuaria, cea prea mult înlăcrimată,
jelind împreună nașterea fără suferință a copilului.
Salutare, trecătorule, și sănătate celor rămași!”
“Salutare, trecătorule! Și fie (salutare)! Te-ai oprit, spunându-tị în gând: oare cine si de unde este acesta (care zace aici) ? Ascultă, străinule, patria si numele meu: Locul meu (de bastină) a fost mai înainte, Hellada. M-am născut [adică) din mamă atheniană si din tată originar din Hermione, iar numele îmi este Epiphania. Am văzut multe ținuturi si am plutit pe tot întinsul mării, căci îmi erau armatori și tatăl și soțul, pe care, după marte, i-am așezat, cu mâini curate, în mormânt. Cu adevărat fericită îmi era viața!
! M-am născut între muze si m-am împărtășit din bunurile Înțelepciunii. Ca femeie unor femei am dat mult (ajutor) soțiilor părăsite, stăpânită fiind de sentimente pioase. De asemenea, am ajutat mult pe cea retinută pe patul de suferintă. Căci mi-am dat bine seama că nu pe măsura pietății lor este soarta muritorilor.
Hermogenes, ancyrianul si tomitanul, din tribul Oinopes, plin de recunostintă fată de sotia sa a consacrat [acest monument], ca amintire.”
De ce sunt afară?
Pietrele au fost descoperite în Constanța și în împrejurimi, în timpul săpăturilor arheologice.
Sunt foarte multe și foarte mari și nu toate au loc în muzeu. Așa că au fost expuse lângă clădirea Muzeul de Istorie Națională și Arheologie din Constanța, ca un mic muzeu în aer liber.
Autor: Suheila Ismail
Comentarii 2