Ziua de 19 iunie marchează moartea lui Charles Boycott (1832–1897), un nume care, fără intenție, a intrat în vocabularul global și a devenit sinonim cu protestul pașnic prin necooperare – boicotul.
În anul 1880, în Irlanda rurală, Boycott era administratorul unor terenuri închiriate de fermieri locali. În contextul unei crize agrare severe, aceștia au cerut reducerea chiriilor. Când Boycott a refuzat și a încercat să-i evacueze, comunitatea – sprijinită de mișcarea Irish Land League – a răspuns într-un mod inedit: au întrerupt complet orice legătură cu el.
Lucrătorii au demisionat, comercianții au refuzat să-l servească, iar poșta nu-i mai era livrată. Practic, Charles Boycott a fost exclus social și economic – iar acest gest colectiv a fost atât de eficient și nou, încât presa vremii a început să folosească expresia „to boycott”.
Cuvântul s-a răspândit rapid în engleză, apoi în multe alte limbi, inclusiv în română – și este folosit și astăzi în contexte de protest civic, economic sau politic.
Fără să fi fost activist sau lider politic, Charles Boycott a devenit simbolul involuntar al unei forme de protest moderne, nonviolente, care și astăzi schimbă societăți.
