Ionuț Cojocaru, istoric și cercetător, analizează în noua ediție a podcastului „Autobiografii”, moderat de Cleopatra Lorențiu, fragilitatea sistemului educațional românesc și importanța memoriei colective. Specialist în lumea turcă contemporană, Cojocaru aduce în prim-plan o abordare critică, refuzând compromisurile academice în favoarea unei analize obiective a politicilor culturale actuale.
De la rigoarea arhivelor la analiza tăioasă a prezentului, istoricul Ionuț Cojocaru trage un semnal de alarmă asupra degradării statutului istoriei în școli. Într-o perioadă marcată de reconfigurări geopolitice, acesta susține că pierderea simțului istoric transformă societatea într-o masă ușor de gestionat de către decidenții politici.
„Istoria ne ajută pe noi să înțelegem ce e ăla un partid, cum funcționează statul, ce rol are un parlament, un guvern, ce rol au instituțiile statului. Ce derapaje s-au făcut în trecut de anumiți lideri politici, ce derapaje s-au făcut cu încrederea pe care oamenii și-au pus-o într-un lider politic… În felul ăsta, [oamenii] pot să disimuleze singuri și să ajungă la o concluzie. Dacă înțeleg ce votează, sunt mai greu de manipulat și atunci într-un regim politic este mult mai greu.”
Istoricul atrage atenția asupra degradării statutului cadrului didactic în România. Lipsa investițiilor reale și creșterea normelor de predare fără o strategie pedagogică clară îi îndepărtează pe tinerii valoroși de cariera de profesor, transformând școala într-un spațiu lipsit de autoritatea necesară formării caracterelor.
„Nu poți să fii un profesor optim, să ai o vocație, să fii foarte implicat și bine conturat în realitate dacă ai probleme: n-ai bani să-ți cumperi pantofi, n-ai bani să-ți plătești utilitățile sau alergi după lucrurile acestea. Atunci nu mai ai timp să te gândești: ‘mâine ce fac cu copiii aceia, cum îi atrag?’. Acum s-a împământenit pregătirea, meditațiile… practic școlile sunt acum un fel de locații unde profesorii își atrag copiii către meditații. Mie mi se pare absurd să faci pregătire să iei Bacalaureatul, care nu e un examen de nivel înalt, de olimpiadă.”
„Istoria trebuie gândită, scrisă și explicată pragmatic”
Ionuț Cojocaru, cercetător format sub îndrumarea reputatului istoric Ioan Scurtu și specialist în lumea turcă contemporană, reprezintă o voce critică în peisajul academic actual. Autor al unor studii bazate pe documentarea minuțioasă în arhivele de la București și Ankara, Cojocaru refuză abordările de fațadă, optând pentru o analiză pragmatică a modului în care trecutul influențează direct politicile educaționale și culturale de astăzi.
„Eu, în studiile mele și în cărțile mele, încerc să trec dincolo de partea subiectivă, pentru că am învățat de la profesorii mei faptul că istoria trebuie gândită, scrisă și explicată pragmatic, rațional, rece. Să nu tragem noi concluziile pentru a putea să influențăm. (…) Istoria se bazează pe documente, istoria se bazează în primul rând pe arhive. Trebuie să mergem la arhive să vedem stenograme, să citim dosare, memorialistică și, dacă etapele cercetate sunt aproape de noi, să vorbim și cu cei care le-au trăit.”
Lecția de la Ankara: Democrația nu este un dat perpetuu
Analizând regimul Erdogan și climatul social din Turcia, Cojocaru folosește acest studiu de caz ca un avertisment pentru orice democrație europeană.
„Nimic nu-i cucerit pentru veșnicie. Aduceți-vă aminte: 23 august ’44… înainte era democrație, puteam să spunem că rușii erau dușmanii noștri, a doua zi erau frații noștri. Istoria sau lumea este într-o efervescență continuă. Ce astăzi nu e bine, mâine poate fi bine, ce mâine poate fi rău, poimâine poate fi bine… pentru că totul ține de firea umană, iar oamenii au slăbiciuni, au interese, iar statele merg în direcții importante prin înțelegerea istoriei și a valorii morale.”
Despre Cleopatra Lorințiu
Cleopatra Lorințiu a fost realizatoare de televiziune timp de peste două decenii, lucrând pentru Televiziunea Română și realizând documentare și emisiuni culturale, artistice sau politice. Pe lângă presa scrisă și televiziune, Cleopatra Lorințiu a avut și activitate internațională. A fost implicată în proiecte de diplomație culturală, a reprezentat România în organisme internaționale și a lucrat în domeniul culturii la reprezentanțe externe, inclusiv în Tel Aviv.
