Pentru mulți tineri, Revoluția din decembrie 1989 este astăzi doar o lecție din manualul de istorie sau, cel mult, o discuție ocazională în familie. Atât.
Pentru cei care au ieșit în stradă în decembrie 1989, Revoluția a fost însă un moment unic: clipa în care au gustat pentru prima dată libertatea. Generația X, născută și crescută în comunism, a ieșit atunci din amorțeală și și-a cerut drepturile fundamentale: dreptul de a alege, de a vorbi liber, de a spera la un viitor mai bun.
Ce a însemnat, de fapt, comunismul în România
Astăzi, mulți tineri nu știu cu adevărat ce a însemnat regimul politic aruncat la coșul de gunoi al istoriei în decembrie 1989. Îngrijorător este faptul că unii nu văd nicio problemă în a trăi așa cum au trăit bunicii și părinții lor.
În Europa de Est, inclusiv în România, istoria a devenit adesea un teren de confruntare politică, un spațiu al competițiilor identitare artificiale. Aceste lupte îndepărtează tinerii de dezbaterile serioase despre dictatura comunistă și consecințele ei reale asupra societății.
Datoria morală a celor care au trăit comunismul
În acest context politic și geostrategic complicat, avem o obligație morală. Toți cei care am trecut prin furcile caudine ale comunismului trebuie să le spunem copiilor, nepoților, copiilor prietenilor și tuturor tinerilor pe care îi întâlnim adevărul despre acele vremuri.
Să le povestim despre cozile nesfârșite la carne, despre cartelele pentru pâine, zahăr și ulei, despre casele înghețate în care copiii își făceau temele la lumina lămpii. Despre pumnul în gură aplicat tuturor celor care îndrăzneau să critice regimul comunist sau pe „cel mai iubit conducător”. Și, mai ales, despre lipsa speranței.
Adevărul este dur, dar nu trebuie uitat. Din contră, trebuie spus și repetat din generație în generație, pentru ca tinerii să nu mai fie tentați să vadă comunismul drept o presupusă „vârstă de aur”.
Libertatea nu este garantată pentru totdeauna
Libertatea, democrația și drepturile omului nu sunt câștigate definitiv. Linia dintre democrație și totalitarism este extrem de subțire. Depinde de fiecare dintre noi să îi învățăm și să îi convingem pe tineri că libertatea este neprețuită și că merită orice efort și orice sacrificiu.
Istoria nu trebuie confiscată politic
În acest context, cred că cel mai onest lucru pe care îl putem face este să ne asumăm realitatea în care trăim și să încercăm să facem lucrurile cât mai bine, din perspectiva noastră și a prezentului. Refugiul într-un „turn de fildeș” nu este o opțiune realistă. La fel de periculos este însă să permitem altora să transforme istoria – materia noastră de studiu – într-un simplu câmp de luptă politică.
1989 – anul care a schimbat destinul României
Anul 1989 va rămâne, indiferent de trecerea timpului sau de percepțiile individuale, un an de grație. Este, vrând-nevrând, linia de demarcație dintre ceea ce este detestabil și ceea ce este bun în această lume.
