România se află într-o perioadă post-pandemică în care numărul celor întorși părea să crească ușor, însă fenomenul migrației rămâne practic neschimbat: românii continuă să plece, iar mulți dintre cei reveniți își fac din nou bagajele.
Pentru a înțelege mai bine fenomenul, am discutat cu sociologul Dumitru Sandu despre mobilitatea românilor, despre ce știm și ce alegem să ignorăm atunci când vine vorba despre diaspora.
România nu știe câți români vin și pleacă cu adevărat
O problemă majoră subliniată de experți este lipsa acută de date demografice corecte. Recomandările Eurostat privind înregistrarea imigranților sunt aplicate mecanic, fără posibilitatea de a distinge între cetățeni români întorși acasă și străini sosiți cu alte scopuri.
„Din cifrele oficiale nu știu niciodată exact câți dintre cei înregistrați ca imigranți sunt români întorși din străinătate și câți sunt pakistanezi, peruani sau alte naționalități. E o deficiență conceptuală și statistică majoră.”
De ce pleacă românii?
În multe cazuri, românii care revin în țară pentru câteva luni sau câțiva ani ajung să plece din nou. Este un tip de migrație circulatorie, extrem de prezentă, dar complet nereflectată în datele oficiale.
Sondaje recente realizate la nivel european arată că România, alături de Italia și Franța, se numără printre puținele țări unde corupția este un motiv explicit de plecare.
„Doar în România, Franța și Italia oamenii declară clar că pleacă în străinătate din cauza corupției. Nu face nimeni lobby pentru tema asta.”
După pandemie: reveniri timide, plecări constante
Perioada 2020–2022 a adus o scădere semnificativă a migrației, însă trendul s-a inversat rapid după ridicarea restricțiilor.
„Punând cap la cap datele Eurostat, INS și OECD, vedem o ușoară revenire la situația de dinainte de pandemie. Iluzia că vom recupera oamenii doar pentru că vin acasă la pensie sau din entuziasm e copilărie.”
Mulți dintre românii care se întorc în țară o fac temporar, într-o fază de „evaluare”.
„Există o expresie în engleză: wait and see. Mulți stau în țară și așteaptă să fie mai bine. Dacă nu se schimbă nimic, pleacă din nou.”
„Vrem o țară ca afară”: ecoul unui deceniu de așteptări
Expresia devenită slogan în Piața Victoriei în 2018 surprinde și astăzi esența frustrărilor diasporei.
„Oamenii nu cer imposibilul. Cer o țară ca afară, cu administrație funcțională și meritocrație. Diferența o simți imediat când trăiești în Occident.”
Absența totală a politicilor publice
Problema migrației românești nu poate fi separată de contextul politic intern.
„Tema migrației este tratată în România aproape exclusiv electoral. De aceea nu avem politici coerente. Politicile pentru diaspora nu pot fi făcute fără date solide și fără voința de a lua măsuri dificile la nivel național. Politicienii nu se uită la migrație decât prin prisma voturilor. Altfel, nu îi interesează.”
Politicile publice ar necesita măsuri ample, adoptate la nivel național, care să atingă domenii sensibile: de la administrația locală la transparență, de la infrastructură la combaterea corupției.
