Până la Bâlea Lac, Transfăgărășanul este o bucurie pentru ochi și pentru minte, mai ales în luna iunie, când cerul are un albastru deschis, care pune în valoare peisajul alpin.
Odată ajuns la Bâlea Lac apar detaliile și situația se schimbă.
Parcările cu plată de pe Transfăgărășan nu afișează clar tarifele. Prețul se vede abia lângă barieră, scris mic, când deja e prea târziu să mai întorci, mai ales dacă e aglomerat.
În schimb, taxa de 60 de lei pentru pierderea tichetului e semnalizată mare și clar.
O oră costă 10 lei.
Singura toaletă disponibilă e într-un container ruginit, cu uși deschise și garduri dărâmate în jur. Arată jalnic.
Taxa, neafișată, e de 5 lei și e cerută de o doamnă la intrare. Lipsa prețurilor pare o practică generalizată, care ar merita atenția Protecției Consumatorului.
În apropierea toaletei și a rulotelor comerciale se găsesc ambalaje, sticle de bere și resturi alimentare aruncate la întâmplare.
În jurul lacului Bâlea există un singur coș de gunoi, cu capacul fixat în cuie, inutilizabil.
La Bâlea, multe tarabe încă închise sunt ținute ocupate cu bârne, capre din lemn și paleți. În spatele rulotelor comercianților e haos: gunoaie, materiale de construcții și obiecte casnice abandonate.
Urmărește știrile znews.ro și pe
Google News
