Viața pe străzile Bucureștiului nu este deloc ușoară, mai ales în lipsa unui sistem real și eficient de protecție socială. Deși strada este casă pentru mulți oameni rămași fără locuință, Capitala nu este încă pregătită pentru soluționarea sau simpla gestionare a acestei probleme. Lipsa locuințelor sociale, a adăposturilor suficiente și a unui sprijin bugetar coerent agravează constant problema, transformând Bucureștiul într-un oraș ostil pentru cei fără acoperiș.
sursa: G4Media
Viața pe străzile Bucureștiului nu este deloc ușoară, mai ales în lipsa unui sistem real și eficient de protecție socială. Deși strada este casă pentru mulți oameni rămași fără locuință, Capitala nu este încă pregătită pentru soluționarea sau simpla gestionare a acestei probleme. Lipsa locuințelor sociale, a adăposturilor suficiente și a unui sprijin bugetar coerent agravează constant problema, transformând Bucureștiul într-un oraș ostil pentru cei fără acoperiș.
În ultimii ani, niciun sector al Capitalei nu a reușit să asigure suficiente locuri în adăposturi sau în locuințe sociale pentru nevoile reale ale persoanelor fără adăpost.
Recensămintele realizate de Direcția Generală de Asistență Socială a Municipiului București (DGASMB) în 2023 indicau un număr de peste 1.600 de persoane fără adăpost pe străzile orașului. În urma unei cereri în baza Legii nr. 544/2001, am aflat tot de la DGASMB că numărul locurilor în adăposturile de pe toată suprafața Bucureștiului nu reprezintă nici măcar o jumătate din cel al persoanelor care ar avea nevoie de un acoperiș deasupra capului.
„În perioada 01 Octombrie – 31 Octombrie 2023 au fost efectuate un număr total de 1961 identificări. În urma suprapunerii înregistrărilor, a eliminării dublurilor și a eventualelor erori de codificare, a rezultat un număr total de 1686 coduri unice.”, spune DGASMB. Din aceste 1686 de persoane fără adăpost, doar 536 pot beneficia la acest moment de un loc într-un adăpost sau într-un centru de noapte, iar asta dacă îndeplinește, bineînțeles, lista lungă de criterii impuse.
Când vine vorba despre locuințele sociale lucrurile stau chiar mai rău decât în adăposturi.
Acest document al Primăriei Municipiului București, privind situația solicitărilor locuințelor sociale din Municipiul București arată că până în noiembrie 2024 Primăria Sectorului 1 și Primăria Sectorului 3 au comunicat absența totală a locuințelor sociale libere, iar celelalte 3 sectoare au refuzat comunicarea unui număr de locuințe.
Sprijinul acordat acestor persoane și adăposturilor de noapte depinde aproape exclusiv de bugetele locale, iar în unele cazuri, acesta reprezintă sub 0,50% din bugetul total. Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Sector 2 a alocat în ultimii 5 ani numai procente de sub 1% din buget pentru persoanele fără adăpost. Dacă în 2020 acesta era de 0,28%, până în 2024 acesta a crescut la 0,45%, deci doar cu 0,17%.
Totodată, coordonarea dintre Primăria Generală a Capitalei și cele de sector este foarte slabă.
De cele mai multe ori problemele sunt pasate de la Sector la Municipiu și vice-versa. Spre exemplu, anumite sectoare, cum este și Sectorul 5, nu dețin niciun fond propriu de locuințe sociale. Astfel, în aceste situații, sectoarele depind exclusiv de disponibilitatea limitată a municipiului.
Lipsa fondurilor externe pentru sprijinirea acestor oameni este o altă problemă majoră care contribuie la acest deficit. În ultimii cinci ani, cele mai multe sectoare au raportat 0 proiecte de finanțare europeană sau nerambursabilă dedicat protecției sociale pentru persoanele fără adăpost.
Primăria Sectorului 4 nu a răspuns cererii în baza Legii nr. 544/2001 privind persoanele fără adăpost.
Cele două instituții ale Sectorului 4 de la care am reușit să preluăm câteva informații au fost DGASPC și Poliția Locală.
În ciuda obligațiilor legale și a angajamentelor oficiale, stipulate în Legea asistenţei sociale nr. 292/2011, Art. 58, Art. 59, Art. 64 și Art. 134, Sectorul 4 al Capitalei nu mai deține niciun adăpost temporar destinat acestei categorii vulnerabile încă din anul 2020, când singurul centru a fost transformat în spațiu de carantină. Deși pandemia s-a încheiat de ceva timp, serviciile sociale nu au fost niciodată reluate, iar autoritățile locale redirecționează cazurile către centre din alte sectoare deja suprasolicitate, cum este Complexul Integrat de Servicii Sociale pentru Adulți – Sf. Ioan din bulevardul Theodor Pallady, care se află în Sectorul 3.
Un alt aspect incert este faptul că atunci când am întrebat care este numărul de minori care au beneficiat de servicii pentru persoane fără adăpost în ultimii 5 ani, DGASPC Sector 4 a refuzat să răspundă la întrebări.
Instituția a invocat Regulamentul nr. 679 din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulație a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE pentru a nu oferi date despre minorii care trăiesc pe străzi. Cu alte cuvinte, pentru funcționarii publici ai Sectorului 4 numărul general de minori care au beneficiat de servicii sociale în ultimii 5 ani în acest sector, fără solicitare de nume, vârstă, adresă, CNP sau alte date cu caracter personal reprezintă totuși informații care nu pot fi furnizate. Regulamentul nu protejează statistici precum numărul de persoane care locuiesc pe străzi, minore sau nu.
În contextul gestionării crizei persoanelor fără adăpost, alocările financiare din ultimii cinci ani pentru serviciile destinate acestora sunt foarte scăzute. Bugetele alocate nu sunt nici pe departe suficiente pentru a asigura un sprijin continuu al persoanelor străzii.
În 2020, Municipiul București a alocat pentru servicii destinate persoanelor fără adăpost suma de aproximativ 13 mii de lei, iar în 2021 și 2022 alocările au crescut și au atins valori de aproximativ 21 mii de lei, respectiv aproximativ 28 mii de lei. Totuși, în 2023 și 2024, aceste sume au scăzut dramatic la aproximativ 19 mii de lei, ceea ce ridică întrebări cu privire la seriozitatea angajamentului autorităților față de protecția socială a persoanelor fără adăpost.
În aceeași măsură, o analiză asupra bugetelor sectoarelor arată discrepanțe și inegalități majore.
Una dintre cele mai grave slăbiciuni ale sistemului de servicii pentru persoanele fără adăpost este lipsa unor fonduri externe consistente. Deși există posibilitatea accesării fondurilor europene și a altor surse externe, majoritatea sectoarelor au mărturisit că nu au reușit să atragă astfel de finanțări, iar sprijinul depinde aproape exclusiv de bugetele locale. Totuși, Sectorul 6 a menționat că se bazează pe „organizații neguvernamentale și accesează fonduri comunitare și alte fonduri externe în vederea dezvoltării și îmbunătățirii calității serviciilor oferite tuturor categoriilor de beneficiari.”
Când vine vorba de criteriile pe care o persoană fără adăpost trebuie să le îndeplinească pentru a putea ajunge într-un centru de noapte, respectiv pentru a primi o locuință socială, lucrurile nu sunt simple.
„Ca să-i duci la un centru ei nu trebuie să fi consumat alcool. Este o limită de 0,02% ceea ce este foarte puțin” spune o reprezentantă DGASPC Sector 5. După spusele ei, multe dintre condițiile impuse pentru a putea beneficia de un loc la un adăpost nu sunt tocmai realiste. Cel mai lipsit de realitate este criteriul alcoolemiei. Dacă aceasta este peste 0,02% (în majoritatea cazurilor este) în urma verificării imediate cu aparatul etilotest, persoanele fără adăpost sunt respinse și nu pot beneficia de un loc într-un adăpost sau într-un centru de noapte.
O altă problemă pe care ne-a relatat-o reprezentanta Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului a Sectorului 5 este cea legată de adresă. Cei mai mulți dintre oamenii străzii nici măcar nu mai dețin acte de identitate, deci în primul rând trebuie ca toate datele lor să fie identificate de către autoritățile publice. Odată ce datele lor au fost identificate, în special adresa, atunci intervine o altă dilemă: „Majoritatea persoanelor nu sunt din București, sunt din provincie, iar tu ca să accesezi DGASPC-ul de sector trebuie să ai domiciliul în sectorul respectiv. Pentru asta mai există și DGASMB-ul care este secția capitalei și ei se ocupă de persoanele din afara Bucureștiului.”
Pentru admiterea într-un adăpost de noapte se mai iau în considerare vârsta și starea de sănătate. Persoanele trebuie să fie majore (peste 18 ani) și să fie apte medical pentru a sta în colectivitate (să nu necesite îngrijire permanentă). Cristina Oprea, reprezentantă a ONG-ului Carusel a mărturisit că una dintre piedicile cu care se confruntă persoanele fără adăpost este cea legată de problemele medicale și psihice, în special când vine vorba despre serviciile oferite în acest sens: „Persoane care sunt afectate pe partea de sănătate psihică și lipsa serviciilor destinate lor face foarte greu să poți lucra cu ei.” Cristina a spus că este foarte greu să ajuți o persoană fără adăpost să se reintegreze în societate și să își găsească un loc de muncă dacă nu poate în primul rând să acceseze un serviciu pentru sănătatea mintală.
În perioadele cu temperaturi extreme, adăposturile suplimentează capacitatea de primire, iar în lipsa locurilor, persoanele sunt direcționate către centrele municipale disponibile.
Pe lângă criteriile nerealiste, există și cazuri de discriminare. În majoritatea adăposturilor se menționează separat locuri alocate pentru femei și pentru bărbați. În fiecare dintre aceste cazuri locurile pentru femei sunt mai puține decât cele pentru bărbați, cum este și cazul Sectorului 6. „Direcția de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 6 dispune de un adăpost de noapte cu o capacitate de 60 locuri (40 locuri pentru bărbați și 20 locuri pentru femei)”. Această afirmație a DGASPC Sector 6 confirmă o reducere la jumătate a locurilor pentru femei în adăposturi.
Acest aspect încalcă automat Cap. I, Art. 5, punctul (i) din Legea asistenței sociale nr. 292/2011 în care se precizează că „sistemul național de asistență socială se întemeiază pe următoarele valori și principii generale: (i) nediscriminarea, potrivit căreia persoanele vulnerabile beneficiază de măsuri și acțiuni de protecție socială fără restricție sau preferință față de rasă, naționalitate, origine etnică, limbă, religie, categorie socială, opinie, sex ori orientare sexuală, vârstă, apartenență politică, dizabilitate, boală cronică necontagioasă, infectare HIV sau apartenență la o categorie defavorizată;” și Cap. III, Secțiunea a 2-a, Art. 36^1, punctul (a) din aceeași lege care prezintă clar faptul că „Beneficiarii de servicii sociale au următoarele drepturi: a) să li se respecte drepturile și libertățile fundamentale, fără discriminare;”
O altă încălcare a aceleiași Legii asistenței sociale nr. 292/2011 este redată de faptul că membri aceleiași familii nu pot sta în aceeași cameră a unui centru. Art. 3, punctul (4) din Legea asistenței sociale nr. 292/2011 redă următoarea afirmație: „Autoritățile administrației publice centrale asigură elaborarea cadrului legislativ în domeniul protecției sociale, pentru susținerea categoriilor defavorizate, combaterea sărăciei și a riscului de excluziune socială, dezvoltarea politicilor de susținere a familiei pe parcursul întregului ciclu de viață a membrilor acesteia…” Femeile stau separat de bărbați indiferent de gradul de rudenie sau de relația pe care o au, ceea ce nu este drept din moment ce femeile nu dispun de același număr de locuri ca bărbații. În acest caz familiile ar trebui să fie o excepție mai ales când se poate dovedi acest aspect: „Nu au voie să stea femei cu bărbați în aceeași cameră chiar dacă sunt din aceeași familie.” spune reprezentanta DGASPC Sector 5.
Există însă excepții în cazul condițiilor meteo excepționale, cum ar fi pe timpul iernii, dar nu legate de sexe ci de numărul de solicitanți „În perioada iernii, situația meteorologică este dinamică, în acest sens, locurile pot fi adaptate în funcție de solicitările beneficiarilor. Se pot suplimenta cu până la 8 locuri pentru bărbați și cu până la 4 pentru femei.”
Pentru a putea primi o locuință socială în București, solicitanții trebuie să îndeplinească anumite criterii mult mai stricte decât cele pentru admiterea într-un centru de noapte sau adăpost, conform Legii nr. 114/1996 și regulamentelor locale ale sectoarelor. Principalele condiții sunt: solicitantul trebuie să aibă domiciliul stabil pe raza sectorului respectiv, să nu dețină sau să fi deținut o locuință după 1 ianuarie 1990, să nu fi beneficiat de sprijin de stat pentru construcția unei locuințe și să aibă un venit mediu net lunar per persoană sub nivelul salariului mediu net pe economie.
O dificultate cu care se confruntă persoanele străzii în acest sens este lipsa unui venit net lunar. Pentru a putea dispune de un buget lunar, ele ar trebui să fie angajați, iar pentru angajare ar avea nevoie de un domiciliu stabil. Dacă actele de identitate sunt încă valabile, adresa din buletin ar putea fi un bun început. Însă, dacă există un trecut profesional sau personal destul de complex, persoanele fără adăpost pot întâmpina din nou probleme în obținerea unei locuințe sociale. „Majoritatea vin din familii defavorizate, dar am întâlnit și mulți oameni care au fost polițiști, aviatori, care au avut o profesie, dar ori au căzut pradă alcoolului sau unui viciu.”, spune reprezentanta DGASPC Sector 5. În aceste cazuri, când persoanele care ajung pe străzi au avut vieți normale sau poate chiar de succes, cu venituri mari, cu locuințe și terenuri deținute, ele nu mai pot beneficia de o locuință socială.
De asemenea, criteriile pentru a obține o locuință socială nu se termină aici. Cererile sunt punctate în funcție de gravitatea situației locative (fără adăpost, locuire în condiții improprii, locuințe suprapopulate sau imobile cu risc seismic). Lipsa actualizării anuale a dosarului poate duce la pierderea dreptului de a primi o locuință socială. Locuințele sociale se dau în funcție de gravitatea cazului în care se află persoana respectivă.
Cu toate acestea, unora le este mult mai simplu să obțină o locuință socială decât altora. S-ar părea că defapt, toate aceste criterii menționate în lege nu mai înseamnă absolut nimic atunci când ai cunoștințele potrivite. Spre exemplu, În Otopeni locuințele sociale nu ajung la oamenii care chiar au nevoie de ele. În schimb, acestea sunt ocupate de consilieri locali, funcționari publici, membri de partid și apropiați ai primarului Silviu Gheorghe, aflat la al optulea mandat și judecat pentru corupție. Florin Rîșteiu a realizat această investigație pentru Buletin de București, în care a demascat lista de contacte a primarului din Otopeni care ocupă locuințele sociale în timp ce bugetele lor sunt chiar generoase. Într-un oraș în care chiriile depășesc 3000 de lei în cele mai multe cazuri, acești apropiați ai domnului Gheorghe plătesc chiar mai puțin de 160 de lei pe lună.
În același oraș, Florin Rîșteiu a găsit și o familie cu patru copii care trăiește într-o ruină de lângă DN1, fără apă curentă, cu venituri de doar 2.000 de lei pe lună. Deși au fost vizitați de angajați ai primăriei și sunt eligibili pentru a primi o locuință socială, li s-a transmis că nu pot primi o locuință socială pentru că nu au buletin de Otopeni.
Investigația integrală – Buletin de București: https://buletin.de/bucuresti/investigatie-video-clanul-sarmanilor-cum-ajung-apartamentele-sociale-din-otopeni-la-oamenii-primarului/
„Oferirea de adăpost pe termen lung și stabil, asta este cea mai mare problemă pe care o avem nerezolvată și din acest motiv nu e foarte simplu să poți începe un program de reintegrare socială”, spune Cristina Oprea, de la Carusel.
Cel mai frecvent persoanele străzii ajung în centre de noapte și nu vor să rămână din cauză că nu sunt lăsați cu băuturi alcoolice sau stupefiante, astfel acelea fiind cazuri pierdute în dependențe. În acele situații, autoritățile nu au prea multe opțiuni, mai ales dacă atunci când revin pe străzi persoanele respective nu fac lucruri ilegale sau care să deranjeze liniștea publică.
Totuși, există și situații în care oamenii străzii profită de șansa unui cămin și a unei mese calde pentru a se pune pe picioare. Reprezentanta DGASPC Sector 5 a relatat despre un caz recent de care s-a ocupat în cadrul instituției. Un bărbat care era pe stradă într-o stare deplorabilă, a fos dus la un centru, s-a pus pe picioare iar recent acesta a venit din nou la adăpost tuns, spălat și dornic de treabă. Ea a menționat că acesta mai ajută din când în când la amenajarea grădinii adăpostului, ceea ce este o veste bună și o speranță că mai există o șansă la un nou început după viața de pe străzi.
Într-o capitală europeană în 2025 încă există lipsa unui sistem funcțional de sprijin pentru persoanele fără adăpost. Bucureștiul dispune de structuri administrative în fiecare sector, are o Direcție Generală de Asistență Socială la nivel municipal, legislație care protejează drepturile persoanelor vulnerabile și, nu în ultimul rând, bugete. Cu toate acestea până în noiembrie 2024 toate cele 6 sectoare au confirmat inexistența unor servicii dedicate celor fără adăpost.
În ciuda legii care obligă autoritățile să asigure accesul la adăposturi și sprijin social, practica arată că persoanele fără adăpost sunt lăsate să se descurce singure. Adăposturile sunt puține, criteriile de acces sunt stricte, uneori chiar absurde, iar capacitatea este depășită în multe dintre centre. Lipsa unei coordonări reale între DGASMB și DGASPC-urile de sector, refuzul unor primării de a oferi informații sau de a recunoaște problema, precum și birocrația excesivă pentru accesarea locuințelor sociale conturează o imagine sumbră: nu doar că nu se oferă sprijin, ci se ridică obstacole în fața celor care îl caută.
Așadar, sistemul de asistență socială din București este mai mult pe hârtie decât în realitate. Persoanele străzii se lovesc de lipsa adăposturilor, a locuințelor sociale și de bugete infime (sub 0,5%) din planurile locale. În plus, birocrația, criteriile greu de îndeplinit și discriminările evidente le blochează accesul la ajutor. Coordonarea slabă între Primăria Capitalei și cele de sector, lipsa de transparență (cum e cazul Sectorului 4) și ignorarea fondurilor europene agravează problema. În loc să sprijine concret reintegrarea, instituțiile publice se mulțumesc cu gesturi simbolice, care nu schimbă nimic.
Autor: Roxana Ioniță
Urmărește știrile znews.ro și pe
Google News
