România trece printr-o perioadă tulbure și depinde de fiecare dintre noi în ce direcție își dorește să meargă țara.
Numele meu este Mihnea Golea, iar de mai bine de 10 ani sunt cu ochii pe politica românească. Te invit să vedem ce s-a întâmplat din 2014 și până acum.
20 septembrie 2014. O zi care părea una obișnuită. Mai erau 2 luni până la alegerile prezidențiale. Primele fără Traian Băsescu care urma să își termine ultimul mandat la Cotroceni. Ziua de 20 septembrie era și ziua de naștere a liderului unui partid cu tradiție de la noi, Victor Viorel Ponta. El urma să își serbeze ziua ca oricine altcineva, nu? Nu. Victor Ponta urma să petreacă și să își lanseze candidatura cu mare fast pe Arena Națională, alături de 70.000 de oameni.
Desprins parcă dintr-o atmosferă de pe vremea lui Ceaușescu, Ponta își lansa candidatura alături de personaje sinistre de la vremea aceea a PSD. Liviu Dragnea, Cristian Popescu Piedone sau Radu Mazăre (într-un grup în care toți păreau fani Che Guevara) erau alături de tânărul candidat care voia să fie „președintele care unește”.
O săptămână mai târziu vine lansarea candidatului PNL, Klaus Iohannis. La vremea aceea era un primar care făcuse treabă bună la Sibiu timp de mai mulți ani. Abia destrămată alianța nefirească între PSD-PNL-PC, ambii candidați erau într-o cursă strânsă. A venit turul al doilea și știm cu toții ce s-a întâmplat. Au urmat 10 ani alături de Iohannis în care eu unul nu-mi amintesc de vreun lucru notabil făcut de fostul președinte.
În timpul mandatului său, lupta anticorupție a statului a fost deficitară, situație care a culminat cu protestele anticorupție din 2017. Atunci s-a înregistrat cea mai mare prezență la un protest de după 1989. Peste 500.000 de oameni au ieșit în toată țara față de decizia guvernului Grindeanu de a dezincrimina abuzul în serviciu, dacă prejudiciul nu depășea suma de 200.000 de lei. De această decizie s-ar fi bucurat inclusiv lideri ai PSD care urmau să scape de pedepse mari. Mobilizarea masivă a dus la demisii în Guvern și la încetarea adoptării unor ordonanțe care erau cu dedicație.
Anii au trecut, Iohannis a rămas tăcut la Cotroceni. A venit o pandemie, a venit un război la graniță. Klaus venea să dea raportul, dar a ținut înadins să nu vorbească în fața românilor în interviuri. Ne apropiem de prezent și ne aducem aminte de noiembrie 2024. Societatea era încă nemulțumită de PSD și PNL care nu au adus reformele de care avea nevoie statul. Societatea își dorea să fie mai bine, își dorea să fie ascultată și respectată.
În urmă cu câțiva ani apăruse, aproape de nicăieri, un partid nou. Se numea Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) care venise cu un discurs naționalist. Același discurs care era folosit de PSD în 2014, alături de personajele mai sus menționate (Ponta și Dragnea în principal). În ultimii ani, PSD lăsase liber acest culoar naționalist pentru că voia să se îndepărteze de perioada Dragnea. Cu Marcel Ciolacu președinte, PSD devenise pro-european, pro-democrație și anti-corupție (într-un fel sau altul). AUR avea deci drumul liber, un drum pe care se aflau oameni care se simt invizibili pentru statul român. Oameni uitați de sistem, izolați și care se simt neputincioși.
Anul trecut, AUR reușise niște rezultate impresionante pentru un partid relativ nou. La alegerile locale au scos 6,26%, la cele parlamentare 18.30%, iar pentru europarlamentare aveau 14.9%.
A venit timpul să ne alegem președintele, este 24 noiembrie. Ai candidați din multe partide, dar și independenți. Ce surpriză! Pe primul loc este un independent de care nu se auzise mare lucru. A strâns peste 2 milioane de voturi. Bravo lui, a lăsat cu buza umflată un fost nr. 2 din NATO, președinți de partide mari și chiar un fost șef al armatei care și-a promovat cartea cu milioane de euro.
Finala de pe 8 decembrie urma să se țină între Elena Lasconi și Călin Georgescu, dar HOPA! CCR a decis anularea alegerilor cu două zile înainte, ceea ce a dus la foarte multă incertitudine.
Iată că am ajuns în punctul de acum cu doi candidați la care nu m-aș fi gândit în urmă cu un an. Nicușor Dan câștigase alegerile pentru Primăria Capitalei cu cel mai mare scor obținut vreodată de un candidat, iar George Simion terminase în primul tur din noiembrie 2024 pe locul 4.
De mai bine de 10 ani mă implic mai mult civic și sunt cu ochii pe politica românească. Cum ziceam în titlu, avem o bombă cu ceas. Societatea merită respect, societatea merită să fie ascultată. În acest moment există o tensiune enormă în societate care se traduce și în relațiile interpersonale. Pentru mine este greu să intru în dialog cu oameni care votează diferit de mine, tocmai pentru că eu văd cele două opțiuni la poli opuși total. Știm cu toții pentru ce pledează fiecare candidat și ce viziuni are. Eu îmi voi repeta alegerea din primul tur și sper un singur lucru: oamenii să meargă la vot în număr mare. Asta este puterea care ne-a rămas și în aceste momente tensionate.
Bomba de care ziceam nu mai are mult pe cronometru și trebuie să vedem ce fir tăiem. Luni dimineața, indiferent de rezultat, va continua lupta de a face mai bine România. Iar de atunci, Președintele ales va avea misiunea foarte grea de a aduce societatea împreună.
Autor: Mihnea Golea
