Un caz unic în Turcia ridică întrebări despre limitele iubirii și responsabilității față de animale. Un bărbat a fost obligat, printr-un acord de divorț, să plătească pensie alimentară pentru cele două pisici ale familiei.
sursa: Pet Max
Într-o decizie care a atras atenția opiniei publice, un bărbat din Turcia trebuie să plătească o „pensie alimentară” pentru cele două pisici care au rămas în grija fostei sale soții. Cazul, aflat în prezent pe rolul instanței, nu doar că stârnește curiozitate, ci deschide și o dezbatere despre cât de departe poate merge dragostea și responsabilitatea oamenilor față de animalele de companie și dacă acestea ar trebui tratate ca simple „bunuri” sau ca ființe cu drepturi proprii.
Un cuplu din Turcia, Buğra și Ezgi B., a inclus în protocolul de divorț o clauză neobișnuită: bărbatul s-a angajat să plătească 10.000 de lire turcești, echivalentul a aproximativ 200 de euro, o dată la trei luni, pentru îngrijirea celor două pisici care vor rămâne la fosta sa soție.
Suma, stabilită prin acord amiabil, va fi actualizată periodic în funcție de inflația din Turcia, iar obligația se va menține „atât timp cât pisicile sunt în viață”, dar nu mai mult de zece ani. Pe lângă această plată, bărbatul a acceptat să ofere și o despăgubire materială de 11.300 de euro fostei partenere.
Conform Codului Civil Turc, animalele de companie sunt considerate încă „bunuri mobile”, ceea ce înseamnă că, legal, sunt tratate ca obiecte care pot fi deținute și împărțite. Totuși, în ultimii ani, instanțele din Turcia au început să aplice Legea pentru Protecția Animalelor nr. 5199, care permite luarea în considerare a bunăstării animalului în procese de divorț.
Astfel, deși legea nu prevede explicit o „pensie alimentară” pentru animale, tot mai multe cazuri similare încep să apară, reflectând o schimbare socială profundă: animalele nu mai sunt simple accesorii, ci membri ai familiei.
Cazul ridică o întrebare de fond: până unde mergem cu iubirea pentru animale și care sunt limitele responsabilității umane față de acestea? Pentru unii, gestul bărbatului e o dovadă de respect și empatie față de ființe care depind de noi. Pentru alții, e o exagerare legală care transformă relațiile afective în contracte financiare rigide.
Într-o lume în care animalele sunt tot mai des tratate ca parte a familie„i, dar rămân încadrare juridică de „bunuri”, astfel de decizii marchează începutul unei noi etape în raportul dintre om și animal — una care pune în balanță dragostea, moralitatea și legea.
Autor: Roxana Ioniță