Ridicat pe malul stâng al Dunării, între Eșelnița și Dubova, Chipul lui Decebal este cea mai înaltă sculptură în stâncă din Europa. Deși atrage mii de turiști anual, monumentul finanțat de controversatul miliardar Iosif Constantin Drăgan stârnește dezbateri aprinse. Unii îl consideră o celebrare a identității naționale, alții îl denunță ca o operă stângace ce afectează frumusețea naturală a zonei.
O atracție care domină Cazanele Dunării
Chipul lui Decebal, sculptat direct în stâncă, a devenit o emblemă a turismului din zona Orșova–Dubova. Cu o înălțime de aproape 40 de metri, atrage anual mii de turiști, români și străini, impresionați de dimensiunea și amplasarea monumentului în inima naturii sălbatice.
Pensiunile locale prosperă în sezon, iar croazierele pe Dunăre au inclus statuia în traseele standard. Deși mulți o admiră, puțini știu povestea din spatele monumentului, început în 1994 și rămas nefinalizat până astăzi.
Lucrarea a fost finanțată de omul de afaceri Iosif Constantin Drăgan, un susținător al originilor traco-dacice ale poporului român. Chipul lui Decebal poartă inscripția „Decebalus Rex – Dragan Fecit”, un detaliu controversat, întrucât „fecit” e formula prin care un artist își asumă realizarea unei opere – lucru care i-a atras critici de megalomanie omului de afaceri.
Statuia, modificată de mai multe ori, a fost comparată de unii intelectuali cu un monument kitschos, fără valoare artistică reală, dar cu impact vizual puternic.
O lucrare de proporții, dar neterminată
Deși a durat un deceniu și a implicat echipe de alpiniști și sculptori, opera este considerată incompletă. Nasul regelui dac a fost modificat din cauza structurii instabile a stâncii, iar restul detaliilor – ochii, barba, forma generală – au fost criticate ca fiind disproporționate și neautentice.
Sculptorii spun că ar fi fost nevoie de încă zece ani de muncă pentru a o finaliza, dar lucrările s-au oprit în 2004. Pe de o parte, monumentul a dus la dezvoltarea turismului și a introdus un simbol vizual recognoscibil în conștiința publică. Pe de altă parte, mulți specialiști și vizitatori consideră sculptura drept o exagerare inutilă, fără valoare istorică autentică și cu un stil artistic rudimentar.
Autor: Roxana Ioniță
